Mai țineți minte cum urmărea Sauron cu ochiul lui malefic tot ce mișca în Pămîntul de Mijloc, din țara lui Mordor și pînă în bodega preferată a acelor cetățeni epilați după ultima modă din Buzău? Ei bine, acum imaginați-vă că același Sauron n-a murit ca un lache în finalul romanului, ci s-a retras, discret, într-o funcție publică din România. Ce funcție? Păăăi, să zicem, una care se ocupă cu aplicarea unei legi cu parfum curios. Pe numele de fată, legea 82/2012. Măritată în Monitorul Oficial, i s-a spun "Legea Big Brother".

Pe scurt, ca să țipe toată lumea "Dictatură!"

pe un ton informat, legea în chestiune "stabilește obligația furnizorilor de rețele publice de comunicații electronice și a furnizorilor de servicii de comunicații electronice destinate publicului de a reține anumite date generate sau prelucrate în cadrul activității lor pentru punerea acestora la dispoziția organelor". Pe românește, statul vrea să știe cine ești, cu cine vorbești, cînd și cît ați trăncănit și, evident, ce site-uri de porn dubios accesați. Bine, ultima nu e precizată în clar, dar, judecînd după calitatea vieții din România, e de la sine înțeleasă.

Pe final, aceeași lege adaugă subtil și obligația furnizorilor de-a aduna toate datele astea (plus multe altele, în funcție de tipul comunicării), într-o bază de date dedicată, așa, vreo șase luni de la data efectuării comunicării. "Atît de mult?", s-au revoltat anarhiștii în fața monitoarelor. "Atît de puțin?", s-au revoltat furnizorii în fața pps-urilor corporatiste. "Bravo, v-ați trezit devreme de data asta", a mormăit Uniunea Europeană, ale cărei previziuni optimiste plasaseră legea cam prin 2078, fix cînd consumul de pastă de dinți ajungea la un tub/an/cetățean.

Dar nu vă speriați,

pentru că trăim totuși în România, deci nu e așa de grav. Sigur, ochiul neadormit baleiază constant și telefonia mobilă, ș