Pe la unu noaptea, vine momentul solemn
al scociorîtului în portofel. Dar portofelul e mut ca o muză șchioapă. Vin la rînd hainele. Unul după altul, buzunarele se întorc pe dos. Cu chiu, cu vai, ies monezile de 10 bani. Se strîng, după o oră de căutare, 2,80 lei. Insuficient pentru o bere. Ei, și ce, o bere m-a făcut pe mine? Pot să rabd. Da, pot, dar somnul nu vrea să vie exact din cauza asta. Poate că pușculița… Proastă idee. Pușculița am spart-o acum o săptămînă. Deci, ca să fie clar, n-am pușculiță.
Oftînd din rărunchi, mă îmbrac
și plec cu miloaga la chioșcurile deschise de la parterul blocului. Sînt printre fericiții care au la dispoziție șapte buticuri și o șaormărie deschise non-stop. Din nefericire, fericirea e umbrită de datoriile pe care le am la toate. Îmi fac planul de bătaie, calculînd ce am luat de la fiecare, să nu mă repet.
În dreptul șaormăriei, mă aud strigat: "Domnu' Iaru, cum e, dom’le, gazele astea de șist? Bune? Rele?". Profit de ocazie și ies cu patronul la o masă rotundă, roșie, și-l tapez de o țigară. "Stai să-ți explic." Lungesc explicația, accentuînd faptul că noi, adică eu și el, n-o să obținem nimic. O să plătim la fel ca pînă acum. Se uită la mine, neîncrezător: "Și care-i șmecheria?".
"Păi, zic eu – pufăind a doua țigară
și pretextînd că le-am uitat pe-ale mele sus –, statul ia totul. Nu-i bine?" Nu pare convins. Îngrijorat că n-o să cîștige nimic, ba chiar, cine știe, o să plătească mai mult, încearcă să-mi cîștige bunăvoința și mă întreabă dacă nu servesc ceva: aripioare picante, o salată orientală…
Fac semnul falitului. Se-nduioșează. "Lasă, noi să fim sănătoși, luați de aici." Și-mi îndeasă un pachet în mînă. Îmi continui marșul, pentru că mi-e sete.
La chioșcul cu bere e o fetișcană nouă,
care se uită la Trinitas TV. Intru în vorbă. "Ce fată cuminte – tatonez eu –, nu ți-