A fi sărac în ziua de astăzi, nu cred că este o ruşine. Cred că ar trebui să le fie ruşine celor care îşi bat joc de sărăci, dar şi celor care au contribuit la “înflorirea” sărăciei. Metodele de protecţie socială sunt binevenite pentru toţi cei care nu au, şi în plus oricine trebuie ajutat atunci când are nevoie, nicidecum după. Nu ştiu cum se face că, în ţara asta, ajutorul pentru săraci ajunge parcă tot mai târziu şi drumul “darurilor” este anevoios. De exemplu, anul trecut, săracii judeţului, persoanele cu venituri mizere de până în vreo 400 de lei lunar, şomerii, vârstnicii cu pensii mici şi asistaţii social aşteptau cu sufletul la gură alimentele gratuite de Uniunea Europeană. N-au ajuns la timp, iar unele produse, uleiul şi zahărul, nu le-au primit, pentru că firma bulgărească, prin intermediul căreia ajungeau la români alimentele, a avut ceva baiuri. Anul acesta o parte din săraci n-au primit mierea. Câteva primării care trebuiau să distribuie acest aliment au returnat pachetele, pentru că Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), care coordonează Programul European de distribuire, a sesizat că există anumite suspiciuni cu privire la calitatea produsului. Pentru a obţine alimentele gratuite, zălăuanii au făcut coadă la punctul de distribuire, ceea ce în mod normal înseamnă că sărăcia e în floare. Şi pachetele astea înseamnă ceva, mai ales pentru cei care n-au, deşi sunt praf în ochi! Şi că tot vorbim de ajutoare, de când s-a dat startul la preluarea cererilor pentru acordarea subvenţiei la încălzire pentru perioada sezonului rece, ajutor cuprins între maxim 240 de lei şi minim 20 de lei lunar, bieţii zălăuani au ajuns la capătul răbdărilor când au văzut câte acte le trebuie pentru a-şi justifica sărăcia. O sărăcie mult prea mare pentru un ajutor infim. Oricum e penibil ca în România zilei de astăzi să munceşti şi să nu-ţi poţi permite