Candva, prin 2006 si 2007, Directia Nationala Anticoruptie a facut o miscare ciudata. In sensul ca a devenit un pic serviciu secret. Singurul serviciu secret din statul roman nesupravegheat de nimeni. Care nu raspunde in fata nimanui pentru eventualele abuzuri legate de aceasta activitate. Intre timp, situatia a evoluat. Astazi, „lucratorii” DNA se bat uneori parte in parte cu agentii SRI. Uneori, pur si simplu se calca pe bombeuri in „activitatile” de pe teren. Si, din acest motiv, pur si simpu este cu neputinta sa mai sti de unde scapa, „pe surse”, diverse inregistrari si note informative care fac deliciul presei. Si jocurile politice ale unor procurori.
Cum de s-a petrecut o asemenea metamorfoza? Chiar este adevarat ceea ce semnalez eu acum? Nu cumva tine de vreun roman stiintifico-fantastic faptul ca DNA ar fi devenit un paraserviciu secret? Chiar se intampla acest lucru in Romania? Si daca da, cum de nu se sesizeaza nimeni? De ce tac sefii serviciilor secrete? Dar partenerii nostri europeni sau din Statele Unite, stiu ei cu adevarat ce se intampla?
In anii 2006-2007 Directia Nationala Anticoruptie a facut, cu indrazneala, primii pasii in directia crearii unei puternice componente de supraveghere, interceptare, filaj, la care se mai pot adauga si celelalte componente ale activitatii specifice unui serviciu secret. Atunci, DNA a achizitionat de la Ministerul de Interne aparatura de interceptare si primele computere performante cu ajutorul carora pot fi interceptate discutii telefonice, purtate pe o raza de circa 200 de metri, direct din cea mai apropiata celula telefonica. Ca sa poata utiliza aceasta aparatura, ca sa isi poata completa informatiile astfel obtinute si cu informatii luate de pe teren, prin filaj, prin patrunderea in locuinte si plasarea de microfoane ori copierea unor dispozitive electronice de memorie si asa mai departe, DNA mai avea
