Despre Gheorghe Falcă multă lume care-l cunoaşte afirmă că, cel puţin în politică (poate şi în viaţă), aplică metodele lui Traian Băsescu. Le copiază, cum ar veni, încercând să se folosească de unele tertipuri pentru a merge tot mai sus, până la mult visata preşedinţie a României. Printre apucăturile copiate de la Traian Băsescu este şi modul parşivel în care înţelege să se folosească de oameni, ca mai apoi, când nu mai are nevoie, să-i arunce ca pe nişte măsele stricate. S-a întâmplat cu colegi de partid, cu directori ai societăţilor subordonate CLM, cu oameni din presă sau cu oameni de afaceri, fără de care Gheorghe Falcă astăzi n-ar fi ce este, dar pentru care tot astăzi are o ură deosebită. Probabil, conform proverbului „fă-i bine unui om, că nu te iartă toată viaţa“.
Dincolo, însă, de muritorii de rând, această meteahnă a lui Gheorghe Falcă s-a văzut cel mai bine în Partidul Democrat Liberal, unde se bate cu cărămida în piept că e un om de echipă, că vrea să construiască (a şi avut un astfel de slogan în campanie), iar în realitate foloseşte oamenii, care mai apoi sunt daţi deoparte, ca să vină alţii, de care din nou se foloseşte şi care apoi sunt daţi şi ei la o parte. Iar cel mai elocvent exemplu e cel al consilierilor municipali, care ani de zile i-au slujit lui Gheorghe Falcă, i-au trecut toate proiectele, şi cel cu Recons, pe care ulterior l-a modificat, fiindcă presa a aflat de jaful care se pregătea, şi cel pentru fabrica de zahăr, votat tot de consilierii săi, şi pentru care DNA l-a dat pe mâna justiţiei, pentru fapte grave de corupţie, de unde numai naşul ştie cum a scăpat, şi cel pentru arteziana de cinci milioane de euro, şi cel pentru băncile de pe Meţianu şi multe, foarte multe proiecte care au dăunat Aradului, dar pe care consilierii credincioşi le-au votat ca să-i fi bine şefului. Şi i-a fost bine, că doar vedem cu toţii ce vile şi-a
