Imn Muncii, de Vasile Voiculescu. Asta e poezia care mi-a "picat", în 1984, la proba de română a examenului de admitere la Liceul de Filologie-Istorie (actualul Colegiu Naţional Mihai Eminescu). Aşa-i că sună aproape proletcultist, ca din Cântarea României?
Şi, totuşi, poezia nu era o versificare comunistă, ci un imn al puterii creatoare, al puterii omului de a transforma universul şi pe sine însuşi prin muncă. Iar munca omagiată nu e una musai fizică, cu secera şi ciocanul, ci de toate felurile. Inclusiv intelectuală, ca a matematicianului, sau cea care îmbină şi ştiinţa minţii, şi îndemânarea mâinii, precum la sculptori ori la medici.
Nici autorul nu era un "Escu", fabricant de "omagii" comuniste, ci o personalitate a vechii şi glorioasei Românii regale. Născut la Pleşcoi (la fel ca, peste decenii, mult mai celebra Elena Udrea), licenţiat în Litere şi Filozofie, dar şi în Medicină, academician, Vasile Voiculescu a fost "înnobilat" de comunişti, la 74 de ani, cu o zeghe de deţinut politic, murind la scurt timp după eliberare, răpus de bolile strânse în temniţă.
Mi-am amintit de Imn Muncii şi de primul examen după ce, zilele trecute, deputatul Ioan Cupşa a iniţiat modificarea Legii Educaţiei, propunând ca actuala procedură de admitere în licee (cumularea mediilor din gimnaziu cu aşa-numita evaluare naţională) să fie înlocuită cu examenul de admitere, ca odinioară.
După două decenii de neîntreruptă "reformă", de-a lungul cărora fiecare ministru al Educaţiei s-a visat un nou Spiru Haret, încă o schimbare ar putea fi socotită o nouă bulversare a "sistemului". Dar ar fi un "cutremur" necesar. Iniţiatorul a expus limpede argumentele: "există diferenţe mari între şcolile din mediul rural şi cele din mediul urban" (deci şi între notările elevilor), "asupra profesorilor există o presiune a părinţilor, aflaţi într-o goană nebună după note mari pentru
