În timp ce guvernanţii de astăzi ai României discută vinderea pe bucăţi a infrastructurii feroviare, în vremuri apuse, părinţii României moderne în frunte cu regele Carol I construiau „pânza de fier“ care trebuia să devină vena comercială a ţării. În Capitală, numărul gărilor avea să crească de la an la an, dar timpul, modernizarea ţării, dar şi ignoranţa autorităţilor de-a lungul timpului a făcut ca doar patru staţii să rămână funcţionale.

Ca orice alt mijloc de transport, nici sistemul feroviar nu duce lipsă de legende şi poveşti. Potrivit istoricilor, a existat un tâlhar celebru în anii 1930-1940 care opera numai în tren. Faimosul comisar Eugen Alimănescu, cel care i-a prins pe tâlharii care au spart Banca Naţională din Braşov, cunoscut în acele vremuri ca fiind cel mai dur şi cel mai înfricat dintre poliţiştii români, este cel care l-ar fi prins şi pe tâlhar.

„Povestea este că autorităţile au apelat la Alimănescu, iar comisarul a ajuns să fie el momeala pentru a-l prinde pe hoţ. Infractorul le fura bunurile şi apoi îşi omora victimile. Când a încercat asta şi cu comisarul, a sfârşit cu o condamnare“, explică Falcan.

Primul bolnav de SIDA din România

Poate o poveste mai puţin cunoscută, dar care exprimă modul propagandistic în care funcţiona sistemul comunist este cea a primului român depistat cu SIDA. „Cu toate că nu s-a făcut public şi comuniştii au încercat să rămână cât mai muşamalizat, primul român care a fost depistat cu SIDA a fost chiar un conductor de tren. Omul era homosexual şi cum ieşea frecvent din ţară, aşa se pare că a luat boala. Desigur, în comunism românii nu aveau probleme, nu existau boli şi nici homosexuali, aşa că autorităţile au încercat să ţină cât mai departe de opinia publică povestea conductorului“, a mai povestit Dan Falcan.

Dar în spatele pincateriilor, reţeaua feroviară română şi gările din Bucureşti era