Sătui de atâtea proteste, guvernanţii au început vânătoarea de vrăjitoare. Văd numai extremişti prin pieţele României.

Atât premierul cât şi ministrul Culturii, Daniel Barbu, au o marotă cu neofasciştii şi neolegionarii. Ponta o spune răspicat: "e vorba de faptul că nu ne întoarcem la anii `30, când îşi făceau legionarii de cap pe străzile Bucureştiului." Neştiind să fie doctor şi în istorie, îi putem îngădui acest semn de ignoranţă. Aşa antidemocratică şi antisemită cum a fost, Mişcarea Legionară avea un milion de aderenţi în 1940, iar la alegerile din 1937, fiind al treilea partid, ca scor electoral. Deci nu erau nişte simple bande pe străzile Bucureştiului. E impresionant, totuşi, cum a putut propaganda comunistă să fixeze atât de bine în mentalul colectiv pericolul legionar. De la Ion Iliescu încoace, toţi văd numai fantome legionare prin pieţe. Legionarii au stat la putere patru luni de zile, iar comuniştii 45 de ani. Nu spune nimeni că nu au făcut suficiente rele în cele patru luni sau chiar în perioada de opoziţie. A fost o mişcare nocivă, doar că n-a apucat să fie cea mai toxică experienţă istorică a secolului douăzeci, pentru noi românii. Trauma noastră istorică vine din experienţa comunistă. Iar faptul că la congresul TSD, au participat tinerii maoişti din China, e un lucru chiar grav, pe când în piaţă, singura legătură dintre Mişcarea Legionară şi cea ecologistă e culoarea verde. Dar e mai uşor pentru ministrul Barbu să vadă doar neolegionari şi neofascişti, decât să managerieze cultura. Tocmai ce a mai bifat un eşec la Târgul de Carte de la Frankfurt, unde după cum s-a spus, ne-am fi prezentat "în şlapi şi capot". Pare a fi cel mai slab ministru al Culturii, cu toate că n-am avut niciodată oameni prea eficienţi în acest portofoliu. Legat de proteste, puţină nesupunere civică nu strică în ţara asta, obişnuită cu supuşenia seculară. Însă nici pro