De câteva sǎptǎmâni, sunt din nou colege de camerǎ. Aşa cum erau, cu 18 ani în urmǎ, într-un orfelinat din negurosul trecut al României. Elena şi Rachel sunt astǎzi studente la Universitatea din Wisconsin-Whitewater şi numai un destin curios (şi... fericit) le-a putut aduce din nou împreunǎ, dupǎ aproape douǎ decenii!
Povestea celor douǎ tinere începe undeva în România. Abandonate de pǎrinţii naturali, împǎrţeau acelaşi pǎtuţ mizer, aceeaşi viaţǎ tristǎ, într-un orfelinat. Ca toţi copiii, însǎ, gǎseau puterea sǎ se joace, sǎ râdǎ, sǎ se bucure. Abia împliniserǎ 2 ani, când existenţa lor a intrat într-o... zodie bunǎ. Douǎ familii de americani, amândouǎ din statul Wisconsin, s-au arǎtat dornice sǎ le înfieze. Elena a ajuns în familia Heimark, din localitatea West Bend, iar Rachel în casa familiei Murphy din South Milwaukee. Au plecat din România într-o zi din anul 1995, nu înainte de a face o ultimǎ fotografie pe treptele orfelinatului. |şi zâmbeau una alteia, în hǎinuţele lor noi, trimise din America de noile lor familii încǎ dinainte ca adopţia sǎ fie finalizatǎ. Fotografia aceea, de demult, o vor ţine în mâini 18 ani mai târziu, zâmbind fotografului unei publicaţii americane.
Povestea Elenei şi a lui Rachel a fǎcut înconjurul presei americane, în ultimele 24 de ore. Şi, acum, iatǎ, a trecut şi oceanul. |napoi, în ţara în care s-au nǎscut.
Ce s-a întâmplat cu fetiţele cu pǎr întunecat, din ziua în care au plecat din România. Timp de vreo 7-8 ani, când şi când, cele douǎ familii au reuşit sǎ facǎ în aşa fel încât fetiţele sǎ se întâlneascǎ, sǎ ţinǎ vie prietenia lor. |n albumele celor douǎ familii s-au strâns câteva fotogafii care le aratǎ aşa cum erau, în copilǎrie, zglobii, prietenoase, frumoase. Cu chipuri foarte asemǎnǎtoare încât adeseori lumea credea cǎ sunt surori... Apoi, pe când urmau sǎ împlineascǎ 11 ani, familia lui Rachel
