Municipiul Râmnicu Vâlcea a rămas în acest an fără gară. Staţia de cale ferată construită în secolul al XIX-lea a fost demolată la începutul acestui an. Compania de Căi Ferate (CFR) a preferat să construiască o gară nouă decât să reabiliteze una veche.

Prima gară din oraş a fost construită în anul 1887 atunci când s-a deschis linia ferată Râmnicu Vâlcea-Piatra Olt. La început, a fost, potrivit scriitorului Constantin Mateescu, doar o staţie cu “un ceas care n-a mers aproape niciodată şi unul sau două felinare decorative ce vor fi luminat pe vremuri la ora cînd trecea acceleratul”.

15 ani mai târziu, în 1902 se înfiinţează ruta Râmnicu Vâlcea- Sibiu, iar gara devine un loc de întâlnire pentru localnicii doritori să-şi împărtăţească ultimele noutăţi şi, în acelaşi timp, curioşi să vadă cine a mai poposit în oraş.

Tabloul de la începutul secolului al XX-lea a fost descris în amănunt de Constantin Mateescu în volumul ”Râmnicul de odinioară” publicat în 1993.

“În scurtă vreme, gara devine un punct de atracţie al oraşului. Intrarea trenurilor e aşteptată cu emoţie, peronul ei, pustiu în cea mai mare parte a zilei, se tixeşte de călători dar mai ales de curioşi care aşteaptă cu răbdare să vadă cine mai soseşte în urbe. În faţa gării staţionează vreo trei trăsuri cu coviltir, birjarii moţăie pe capră, în timp ce impiegaţii aleargă dintr-o parte în alta a peronului cu un aer marţial. Pe strada gării, ca şi pe Bulevard, pe unde vor trece călătorii nou sosiţi, cerdacurile si balcoanele sunt pline. Se bea cafea, se fac pasienţe. În economia timpului unui oraş patriarhal, venirea trenurilor e un eveniment ce dă, pe lângă melancolia călătoriilor imaginare, un sentiment de siguranţă şi stabilitate. În anii Râmnicului de altădată se puteau vedea în gară, la ora de sosire a acceleratului, aceiaşi oameni, de obicei în vârstă, c