Ironică, nu-i aşa?, situaţia în care se află cei mai puternici trei lideri politici ai ţării, cu un an înaintea alegerilor prezidenţiale.

În ultimele zile, principalele forţe politice par să fi intrat în febra alegerilor prezidenţiale. Primele frisoane au apărut în urmă cu două săptămâni când liderul Forţei Civice, Mihai Răzvan Ungureanu, şi-a anunţat intenţia de a candida. Au urmat imediat informaţii pe surse privind o fuziune între FC şi Mişcarea Populară, informaţii confirmate ulterior oficial. Aici ar fi necesare câteva nuanţe. Traian Băsescu a afirmat recent că Mişcarea Populară, aşa cum a gândit-o el, nu trebuia să se transforme în partid atât de devreme (propriu-zis nici nu s-a transformat pentru că înscrierea la Tribunal întâmpină probleme juridice). Mai mult, spre deosebire de liderii Mişcării, şeful statului nu şi-a exprimat public, până în prezent, susţinerea pentru candidatura lui MRU. Din contră, a afirmat răspicat că Emil Boc ar avea mai multe şanse decât Ungureanu. Cum Boc nu vrea, Elena Udrea, nici ea, cei doi au fost chemaţi de urgenţă la ordine. În această cheie trebuie interpretată întâlnirea privată de la sfârşitul săptămânii trecute de la Golden Blitz între preşedinte şi ultimii săi susţinători din PDL. Băsescu a încercat să convingă pe unul dintre cei doi să candideze. Până acum, se pare că nu a reuşit. Cum nu a reuşit să-şi impună punctul de vedere nici în discuţiile privind unificarea dreptei purtate cu liderul PDL, Vasile Blaga. Supărat, l-a lovit sub centură pe Cătălin Predoiu, care s-ar fi rugat de Ponta să mai prindă un mandat la Justiţie în guvernarea USL. A primit un răspuns neaşteptat de dur. Una peste alta, Băsescu pare să fi pierdut în acest moment controlul decizional privind candidatul sau candidaţii dreptei la prezidenţiale. Sau, ca să cităm din Blaga, "vremea în care deciziile se făceau printr-un telefon a trecut de un a