Ca să ajungi la vestita piscină a Parlamentului, e nevoie să te aventurezi într-un fel de labirint obscur, undeva la cota -4,5 metri sub parter. Adică trebuie să treci de un grilaj închis cu lacătul, să cobori la subsol mai multe rânduri de trepte, faci dreapta, cobori din nou, mergi puţin faţă, iar dreapta şi ai ajuns. Drum lung, complicat şi prăfuit, în care mirosul de igrasie poate întoarce mulţi curioşi din drum. Dacă nu eşti însoţit de un angajat al Parlamentului care să cunoască substraturile clădirii, nu reuşeşti să ajungi, mai ales că trebuie să te descurci cu lanternă, nefiind tras curent electric.

OCTAV GANEA / MEDIAFAX FOTO

“Ce dimensiuni are bazinul?”, întrebăm noi curioşi. “Nu ştiu, vreo 11 metri lungime, aproximaţi şi dumneavoastră. Uite, face domnişoara paşi de un metru şi să vedem cât iese”. Au ieşit 15 astfel de paşi de domnişoară pe lungime şi 11 pe lăţime, totul la o adâncime de aproximativ 1,6 metri pe margine şi vreo doi în mijloc.

Jurnaliştii au fost îndrumaţi de Stere Trifan, consultant tehnic la Parlament, care dădea explicaţii şi lămuriri despre piscină. „Ea a fost proiectată de pe vremea lui Ceauşescu, de Anca Petrescu, dar a fost construită abia prin '90. În 1992, s-au finalizat toate lucrările, de atunci nimeni nu a mai făcut nimic”, explică el.

Deşi vizita la bazinul Parlamentului s-a desfăşurat într-un întuneric perturbat doar de câteva lanterne slabe şi de reflectoarele echipelor de filmare, decorul cu siguranţă nu pare rupt din anii '90. „Tot ce vedeţi e din străinătate, e marfă din import, d-aia pare aşa nou!”, ne explică Trifan, gesticulând.

OCTAV GANEA / MEDIAFAX FOTO

Caloriferele, de exemplu, dispuse vertical pe pereţii sălii, sunt inscripţionaţi cu numele companiei Tubes, o firmă din Italia, zice domnul Trifan. Numai că firma a fost înfiinţată în 1994, deci n-aveau cum să ne fu