2014 va fi anul alegerilor pentru Parlamentul European : 766 de membridirect alesi vor promova interesele comune ale cetatenilor din 28 de state membre. Oare cati dintre cei peste 500 de milioane de cetateni ai Uniunii cred ca, de la Strasbourg, Bruxelles sau Luxemburg, Parlamentul European chiar le reprezinta interesele ?

Intr-un articol scris inaintea alegerilor europene din 2009 (A. Dinu, „Alegerile europene : pentru cine ?, pentru ce ?”, in Revista Romana de Drept Comunitar, 4/2009) ma intrebam care (mai) poate fi semnificatia exercitiului electoral european. Daca participarea in scadere este prima dintre evidentele ce caracterizeaza alegerile pentru Parlamentul European (un tabel al participarii la alegerile europene 1979-2009 este disponibil aici), cresterea euroscepticismului si a intentiei de vot in favoarea extremelor pare a fi principala trasatura a alegerilor de anul viitor.

Articolul amintit mai sus se incheia intr-o nota mai degraba optimista : Deși parlamentarismul nu mai deține capul de afiș în procesul de democratizare, complementaritatea și interacțiunea sa cu diferite formule de participare civică oferă o perspectivă interesantă și dinamică de reînnoire și de consolidare a exercițiului democratic european. În același timp, participarea la alegerile europene constituie încă cel mai important mijloc de a inflența modul de funcționare a Uniunii, dând cetățenilor posibilitatea de face o alegere civică (”vor avea posibilitatea de a-și desemna direct reprezentanți care exercită importante puteri la nivel normativ, bugetar și de control – puteri care sunt în continuă creștere în ultimii treizeci de ani”), partizană (”va conduce la desemnarea unor aleși ale căror decizii sunt luate pe o bază ideologică”) și patriotică (vor determina influența țărilor lor la nivel european).1

In mod intamplator, am inceput si incheiat ziua de ieri cu doua