După ce în primele două runde steliştii au cedat la scor cu Schalke 04 şi Chelsea, speranţele se îndreptau spre o victorie cu formaţia elveţiană din Basel, o mai veche cunoştiinţă a formaţiilor românesti, care pleca şifonată cu ani în urmă de la Cluj. Acum era un meci în care se înmagazina toate speranţele campioanei pentru a rămâne în cărţile unei primăveri în Europa League pentru că nu se putea pune problema de Champions League. Steliştii s-au zbătut, au căutat să ajungă la poarta lui Sommer dar incursiunile lor au fost zadarnice. Este adevărat Basel nu era nici Schalke nici Chelsea, dar s-a dovedit superioară Stelei încă din primele momente ale meciului. Pe final Steaua a smuls un egal norocos, dar cu siguranţă muncit pentru că în teren elevii lui Reghe s-au zbătut, dar nimic mai mult. Steaua nu mai are vigoarea şi prospeţimea echipei din primăvara trecută când că se afla pe drum ascendent. Steliştii sperau ca după 17 ani să adauge la pamaresul destul de bogat o primă victorie după cea din 16 octombrie 1996 când în aceiaşi competiţie învingea pe stadionul din Ghencea campioana Poloniei Widzew Lodz cu 1-0. Rezumând, meciul are putine momente deosebite. După un început echilibrat, dar numai pentru puţine momente, a urmat dominarea oaspeţilor care în prima repriză au plesnit bara prin Stocker ((40). Imediat la reluare, Latovlevici îi face un cadou lui Streller, acesta i-a pasat lui Diaz care a înscris superb, 0-1. În a doua repriză militarii s-au zbătut mai mult dar numai pe final au concretizat, cu două minute înainte de final, atunci când la pasa lui Adi Popa, Tatu a înscris golul egalări, 1-1. Ca o coincidenţă, „tineretul” Youth U 19 a terminat cu acelalşi scor în campionatul rezervat acestora. Steaua încă mai speră, ca de fiecare dată. Poate că de data aceasta vor avea mai multă şansă.