Turandot este cea mai frumoasă poveste a orientului îndepartat. Dramaturgia unitară determină un tip de teatru sobru, plin de tensiune în conflicte, luminat de scurte episoade comice. Peisagistica exotică - crează o atmosferă muzicală unică în repertoriul liric universal.
Turandot este opera cu cele mai frumoase şi mai dificile partituri solistice vocale - ce exploatează la maximum resursele expresive ale vocii umane. Orchestraţia rafinată, bogată în amplitudinea desfăşurării registrelor şi a sonorităţilor fac din Turandot o perlă a marii epoci a romantismului.
Creaţia lui Puccini reprezintă ultima mare glorie operistică a muzicii italiene a cărei dominaţie a durat un secol. Montarea operei deosebită, aparţinând regizoarei Alice Barb şi scenografei Adriana Grand, dar şi dedicaţia artiştilor crează pentru spectatori cel mai frumos eveniment artistic al anului.
Această ultimă operă a lui Puccini, pe un libret de Giuseppe Adami şi Renato Simoni după o piesă de Carlo Gozzi, relevă maturitatea măiestriei artistice la care a ajuns compozitorul, care parcurgând drumul lung al unei vaste experienţe în lumea teatrului muzical, acum revine la marea tradiţie a cântecului italian de tip bel-canto, pe care îl tratează modern, într-o viziune nouă, în care melodia este supusă unor procese de dezvoltare continue, determinând respiraţii ample de o emoţionalitate frapantă.
Subiectul operei, amestec de fantastic şi realitate evidenţiind forţa invincibila a dragostei, i-a permis compozitorului adâncirea analizei psihologice, prin potenţarea semnificaţiilor, acţiunilor şi a gesturilor personajelor, în direcţia declanşării reprezentării realist-veriste. Astfel, Calaf, deşi cunoaşte preţul cutezanţei sale, încrezător, riscă totul pentru a o cuceri pe frumoasa Turandot. „Iubirea şi victoria vor fi ale mele”, spune el şi răspunde la cele trei întrebări enigmatice ale