Xavier Montoliu (foto 1) s-a născut la Badalona, oraş din aria metropolitană a Barcelonei, cunoscuta capitală a regiunii autonome Catalunya din Spania. Absolvent al Facultăţii de Filologie Catalană din Barcelona, a venit la Bucureşti ca lector de catalană în 1992, într-o perioadă când, în afara de istorici şi lingvişti, puţini români ştiau ceva despre Catalunya şi despre limba catalană. În 1996-1997 a fost lector de catalană la Universitatea din Toulouse - Le Mirail, în 1999-2003 a lucrat la Centrul Cultural Catalan Blanquerna din Madrid. În 2003 a revenit la Barcelona, unde lucrează la Institució de les Lletres Catalanes. România i-a rămas mereu în suflet, ajută cu tot ce poate ca literatura catalană să ajungă aici, dar şi invers, ca aceea română să fie mai cunoscută de ai săi.

-Ne-am întâlnit ultima data acum aproape 2 ani, ocazie cu care, chiar pentru acest ziar, ţi-am luat un interviu. Te întrebam atunci pentru a câta oară eşti în România, am renunţat la numărătoare, ştiu că ţi-e greu de acum să ţii socoteala. Acum te întreb: cum stai cu fericirea?

-A, mergi drept la ţintă. Trimitere directă la Sorescu. Trebuie să spun că, graţie lui, stau, stăm foarte bine la acest capitol. Timpul liber din anul care a trecut de la ultima noastră întâlnire l-am dedicat traducerii unei antologii bilingve, catalano-română, de 100 de poeme selectate din principalele volume şi etape din creaţia acestui excepţional poet. O traducere făcută la patru mâini, împreună cu Corina Oproae, o profesoară română stabilită de mulţi ani la Barcelona. O provocare, căci este prima traducere a lui Sorescu în catalană şi a fost acceptată imediat de editură, care ulterior a solicitat şi a obţinut o subvenţie de la Institutul Cultural Român.

-„Un catalan vorbitor de limbă română poet, şi o româncă vorbitoare de limbă catalană poetă”, cum scrie pe facebook-ul antologiei Mag