Olympus Mons, cel mai înalt vulcan și munte din sistemul nostru solar – 22 de kilometri înălțime la o suprafață de aproape 300.000 de kilometri pătrați – ar putea avea un frate mai mare și mai bătrân, potrivit unei echipe de cercetători de la NASA și de la Institutul de Științe Planetare din Tucson, Arizona, informează NASA.
Acest posibil supervulcan, demult stins, este un vast bazin circular, Eden Patera, la suprafața lui Marte, ce a fost catalogat anterior drept un crater de impact. Supervulcanii sunt vulcani capabili să arunce în aer un volum de ejecta — materiale piroclastice, lavă, gaze, roci — mai mare de 1.000 de kilometri cubi, adică un volum de peste 200 de ori mai mare decât cel al erupției Muntelui Pinatubo din Filipine din 1991. Cercetătorii sunt de părere că acest bazin reprezintă ce a mai rămas în urma erupției unui supervulcan. Ipoteza lor se bazează pe imaginile și datele topografice adunate de misiunile NASA Mars Odyssey, Mars Global Surveyor și Mars Reconnaissance Orbiter, precum și de la misiunea europeană Mars Express.
Astfel, vulcanismul și nu un impact cu un asteroid de dimensiuni mari ar fi format bazinul Eden Patera de pe Marte. În numărul din 3 octombrie al revistei Nature, Joseph Michalski, cercetător din cadrul Muzeului de Istorie Naturală de la Londra, și Jacob Bleacher de la Centrul Goddard pentru zboruri spațiale din Greenbelt, aparținând NASA, și-au expus în premieră teoria că bazinul Eden Patera este de fapt o căldare vulcanică.
Cum căldarea vulcanică este tot o depresiune în scoarță, ea poate fi ușor confundată cu un crater de impact. “Pe Marte vulcanii tineri au o imagine distinctă și putem să-i identificăm cu ușurință”, susține Michalski. “Întrebarea la care nu avem încă un răspuns sigur este cum arată vulcanii vechi de pe Marte și poate că arată precum bazinul Eden Patera”, a mai adăugat el.
Oamenii de știi
