"...Nu mai plînge în batistă,

Că băieţii de te-ascultă

N-are pizmă,

Nici venin,

Vrea şi ei

Să ştie-n clar,

Prin Berlin,

Cînd e cerul mai senin"

Un început de manea promiţător, cred eu, pentru tema zilei: "Cum apreciaţi ascultarea telefonului Angelei Merkel, de către Agenţia Americană de Securitate (NSA)?

Dacă tot m-aţi întrebat, am să vă răspund: eu cred că doamna de fier a Germaniei a cam dat-o pe manele şi face fiţe! Adică, ce? Nu ştie ce-i aia să trăieşti într-o societate în care "Ei", chiar dacă nu au dreptul, au în schimb puterea şi mijloacele să te asculte, cînd vor şi cît vor? Iar, dacă le au, atunci, e sigur: te ascultă! Simplu, ca "guten Tag"! Ca şi cînd, nici usturoi n-a mîncat, nici de STASI nu a auzit vreodată! Să fim serioşi! Cît despre argumentul, vezi doamne!, că ăia erau duşmani şi ăştia ne sunt prieteni, mă rog, aliaţi, şi, deci, "Între noi, nu se face!", dacă nu-l iau în serios este doar ca să pot rîde din toată inima; altminteri ar trebui să plîng! Chiar atît de puţin să înţeleagă un înalt politician al scenei mondiale din temele de securitate? Greu de crezut! E mai plauzibil că cineva, în cazul de faţă doamna Merkel, "s-a opărit", adică a făcut o reacţie de prestigiu şi de iritare la ideea, mai precis la informaţia care i-a fost servită pe tavă de "băieţii" plătiţi să-i asigure securitatea, că nu-i deloc imposibil ca şi comunicaţiile ei să fi "căzut pe tehnică"! A ălora!

Să stăm, aşadar, strîmb, şi să judecăm drept!

Propoziţia care susţine că "Între noi aliaţii, nu ne spionăm!" este un mit cît se poate de şubred! Nu a fost niciodată adevărată, în nici o alianţă, de la războiul Troiei încoace! Acţiunea de a strînge informaţii, în mod sistematic, despre un aliat nu este, în sine, nici ostilă, nici prietenoasă. Poate fi folositoare sau inutilă. Datele şi interpretările construite pe b