În ultimii ani a explodat numărul cezarienelor la cerere, nu doar în cazurile în care operaţia este, cu adevărat, necesară. Stabilirea datei intervenţiei ţine cont mai mult de timpul pe care-l au la dispoziţie pacienta şi obstetricianul, punându-se mai puţin accentul pe ceea ce înseamnă, cu adevărat, o sarcină la termen şi implicaţiile unei naşteri prea devreme sau prea târziu, au constatat specialiştii.

Deşi cezariana are scopul clar de a face posibilă aducerea pe lume a copilului în condiţii specifice, prin intervenţie chirurgicală, în ultimii ani a devenit o modă. Gravidele se grăbesc să apeleze la ea imediat ce sarcina este considerată „la termen“. În mod tradiţional, sarcina la termen era considerată perioada cu trei săptămâni înaintea unei date estimate de naştere până la două săptămâni după această dată. O fereastră destul de largă care nu corespunde, însă, dezvoltării normale a fătului, cred specialiştii citaţi de publicaţia „Time“.

Studiile arată că dezvoltarea fizică şi mentală a copilului depinde foarte mult de momentul în care este adus pe lume în acest interval de cinci săptămâni. Bebeluşii născuţi prea devreme (cu 3 săptămâni înaintea datei estimate) prezintă un risc crescut de afecţiuni respiratorii şi de hipoglicemie. Aşadar, pentru a oferi criterii mai clare pentru definirea sarcinii la termen, obstetricienii internaţionali au pus la punct o nouă definiţie:

Naştere la termen prematur: Între 37 de săptămâni şi 0 zile şi 38 de săptămâni şi 6 zile.

Naştere la termen: Între 39 de săptămâni şi 0 zile şi 40 de săptămâni şi 6 zile.

Naştere la termen târziu: Între 41 de săptămâni şi 0 zile şi 41 de săptămâni şi 6 zile.

Naştere posttermen: Peste 42 de săptămâni şi 0 zile.

„Am vrut să nu mai existe confuzii în ceea ce priveşte termenul unei sarcini, să nu se mai înţeleagă că şi o sarcină de 37 de săptămâni poate fi con