La Pungești e revuluție. În frunte este popa Vasile, protopopul de Bîrlad. Dumnezeu este pungeștean.

Reporter:E frumos că alungăm americanul din România?

Vasile Lăiu: Ceamerican alungăm noi? De ce să ne fure americanii propriile noastre bogății, nu vă puneți puțin întrebarea, de ce? Noi nu putem să extragem bogățiile? Dacă le extragem noi, măcar o facem mai cu grijă pentru români. Nu, nu vreau nici o extragere, nu vreau ca oamenii ăștia să fie cutremurați ca la Galați. De ce să ne cutremure, am scăpat de 2012, de sfîrșitul lumii, și acum ce ni se dă? Să ne facem noi singuri rău cu carul? Dumnezeu vede, vede El că nu se poate altfel!

Rep.:Ce-i asta: „Prefer să mor cu fruntea sus decît cu capul în noroiul Chevron-ului”?

V.L.:Păi, este adevărat, este sacrificiul de sine al unui om ca mine pe altarul unei lupte pentru binele Pungeștiului și Bîrladului.

Rep.: Nu cumva v-a luat Dumnezeu mințile?

V.L.:Dumnezeu o să vă bată că vorbiți așa despre un om al Bisericii! Domnule, la Pungești, astăzi, arătăm că românul nu poate fi călcat mereu în picioare, că a fi român este misiunea cea mare a românilor, nu a americanilor sau mai știu eu cui! Sînt român, nu sînt americam, și sînt mîndru de asta!

Rep.:Spuneți-mi, vă rog, cum vedeți istoria românilor? S-o luăm de la Decebal.

V.L.:Decebal este sacrificiul suprem pentru a nu pica pe mîinile cotropitorului.

Rep.: Ca și dumneavoastră, astăzi. Ce coincidență!

V.L.: Da, avem tradiția aceasta, a sacrificiului de sine în momente în care trebuie. Doja, Horia, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, toți au pus înainte ființa lor, cu cămașa deschisă la piept, împotriva dușmanului, împotriva celor care au cotropit neamul, ne-au subjugat limba. Nu, nu ne vom lăsa!

Rep.:Să nu uităm, părinte, cîteva cuvinte de prețuire pentru Mihai Viteazul!

V.L.:Ungurii l-au omorît. Devenise pr