Destinul cărților cunoaște meandre imprevizibile. Volumul de proză scurtă scris odinioară de Gheorghe Săsărman cu titlul Cuadratura cercului a cunoscut,
în deceniile scurse de la prima apariție, parcursuri greu de prezis. Apărut în 1975, el a fost tradus, după emigrarea în Vest a autorului (1983). în franceză (1994) și în spaniolă (2010), celor două transpuneri urmându-le, chiar în acest an, apariția în limba engleză, la o editură americană (2013). Odată ajunsă să circule în limbi precum cele de mai sus, o carte provenită dintr-o margine sud-estică a Uniunii Europene poate socoti că s-a revărsat într-un canal de comunicare universală prin trei brațe principale, precum Dunărea în Marea Neagră. De aici înainte, destinul său rămâne la latitudinea cititorilor de pretutindeni și de oriunde. Încununarea acestui periplu a reprezentat-o, totuși, retipărirea – în ediție definitivă, poate – acasă, înzestrată nu doar cu totalitatea titlurilor din care o parte fuseseră cenzurate înainte de 1989, ci și cu o serie de texte escortă (lămuriri ale autorului prilejuite de diversele popasuri editoriale anterioare, dar mai ales un studiu introductiv excelent de Mariano Martín Rodríguez).
Cuadratura cercului. Fals tratat de urbogonie este un mănunchi de texte cu caracter uneori narativ, uneori descriptiv, în centrul cărora se află o serie de orașe inexistente în geografia cunoscută a pământului, dar care au o existență „istorică, de durată, într-o istorie alternativă a planetei“. Prin aceasta, opera literară despre care vorbesc se plasează într-un orizont al ficțiunii, vădind un soi de concepție didactică și eleată, demonstrativă și cumulativă, nu progresivă și de acțiune. Modelul pentru acest tip de tentativă poate fi găsit în lumea filosofiei în mai multe feluri. Genul de scrieri cu caracter demonstrativ și, cel mai adeseori, cu sco
