Principalele lanţuri de clinici şi spitale din România au inaugurat zeci de noi unităţi în ultimii cinci ani, tocmai ca să poată concura cu sistemul de medicină din afara graniţelor. Mai există decalaj între Bucureşti şi Viena sau Istanbul?

DESCHIDERILE TOT MAI FRECVENTE DE CLINICI SAU SPITALE AU ŢINUT PRIMA PAGINĂ ÎN 2008. În anii următori, s-a remarcat, în linişte, în piaţa serviciilor medicale private orientarea către specialităţile profitabile. În ultimii trei-cinci ani toate companiile din domeniu au mizat pe naşteri, chirurgie estetică, dermatologie, medicină dentară şi mai puţin către specialităţi medicale care impun investiţii şi cheltuieli mai ridicate. „În sistemul privat eficienţa economică este esenţială. Orientarea către anumite domenii este o rezultantă logică a situaţiei financiare din România„, spune Bogdan Ivănescu, directorul băncii de celule stem StemSure. Peisajul la nivel naţional arată cam aşa: potrivit statisticilor existente, în mediul urban circa jumătate dintre pacienţi apelează şi la serviciile medicale private, însă în mediul rural 40% dintre oameni nu au acces nici măcar la serviciile medicale de bază, oferite de stat.

SERVICIILE MEDICALE PE CARE MIZEAZĂ CEL MAI ADESEA OPERATORII PRIVAŢI SUNT CHIAR CELE CONSIDERATE DE LUX - chirurgie estetică, naştere în sistem privat, implantologie dentară - şi prin urmare sunt căutate doar de acea parte a populaţiei care dispune de resurse financiare. Beneficiul sectorului public ar fi acela că este degrevat de unele cheltuieli şi deci s-ar putea concentra pe alte tipuri de tratament, mai ales pe rezolvarea urgenţelor medicale, zona din care privatul lipseşte aproape în totalitate.

„Clinicile private sunt market-oriented. Nu poţi dezvolta ceva şi apoi să cauţi clienţi, devii ori penibil, ori rapid falimentar„, rezuma anterior şeful MedLife, Mihail Marcu. Potrivit managerulu