Industrializarea şi implicit colonizarea localităţilor situate pe cursul râului Moldoviţa – în inima verde a codrilor Bucovinei, către Moldoviţa, Argel şi Raşca – a început cu ceva timp înainte de construcţia căii ferate, deoarece fraţii Anton şi Vinze Manz, la numai un an după ce au înfiinţat colonia de la Eisenau (Prisaca), au trimis şapte meseriaşi din Zips pe locul unde este astăzi Valea Stânii, care au construit pe la 1808 un laminor.
Între 1809 şi 1810 au sosit aici 25 familii din Zips, în total fiind 174 de suflete care, în speranţa unui trai mai bun, au numit locul acesta Freudenthal.
La puţin timp după asta au mai sosit familii de germani din Boemia, Renania, Hesse, sau huţuli şi ruteni din Galiţia şi nordul Bucovinei, care s-au stabilit în această colonie şi satul românesc Moldoviţa, în apropierea mănăstirii, găsind de lucru la fabrica de cherestea. O parte dintre ei au plecat şi pe valea Paltinului şi au întemeiat colonia Ochsenthal (Paltinu). Folosind forţa de muncă din această colonie, în anul 1887 antreprenorul Iakob Hecht construieşte în Russ pe Boul (Paltinu) o fabrică de cherestea; în paralel cu aceasta, la Russ Moldawitza, o societate din Kassel construieşte o fabrică de producere a terebentinei (tescovina din lemn).
Industriaşul german Louis Ortlieb, având mai multe fabrici de cherestea deschise în Bucovina, a reuşit în anul 1887 să ia în concesiune, pe o durată de 10 ani, de la Fondul Religios, o suprafaţă de 2600 hectare de pădure în zona Moldoviţa – Argel, ce urmau să dea anual o cantitate de 40.000 mc de lemn.
Fabrica lui Ortlieb din Moldoviţa urma deci să producă suficient material lemnos debitat pentru export (2000 vagoane de 10 tone), care era necesar să fie transportat cumva până în staţia Wama, de pe linia Hatna – Kimpulung. La data de 04 aprilie 1888, Societatea pe acţiuni a Căilor Ferate Locale din Bucovina,
