Marți, 29 octombrie, la librăria Humanitas de la Cişmigiu va avea loc lansarea volumului „Dragul meu turnător“ de Gabriel Liiceanu, apărut la Editura Humanitas, la care vor participa Dan C. Mihăilescu şi Virgiliu Leon Țârău.

Cartea „Dragul meu turnător” își propune să fie un răspuns la întrebarea „De ce arată România așa cum arată în ultimii 23 de ani?”. O poveste despre un viol istoric, realizat prin complicitatea tuturor celor care scăpaseră de povara conștiinței. Un „dosar de urmărire informativă” devine o fereastră deschisă către o lume de mutanți. O lume în care puteai fi pus sub lupă clipă de clipă. În care ți se puteau măsura până și respirațiile în somn.

„Comunismul evacuase din istorie cea mai mare invenție a speciei umane: conștiința. Zece ani i-au trebuit ca să măture 2000 de ani de morală creștină. În locul „seamănului”, a pus „dușmanul”. Care trebuia, desigur, nimicit. Crima a fost astfel ideologic oficializată. Nu întâmplător turnătorul meu era specialist în „ateism științific”. Tot ce pot spune e că am scris paginile care urmează fără patimă și fără ranchiună, din simpla nevoie de a înțelege geneza și fiziologia unei ticăloșii istorice. Dar poate, mai ales, din dorința de a ține trează uimirea în fața miracolului răului care însoțește natura umană”, scrie Gabriel Liiceanu.

„De ce arată România altfel?” nu este o întrebare deloc complicată, de fapt. România arată altfel pentru că vremurile noi au fost făcute de oameni vechi, cu tehnicile vechi adaptate la o situație nouă; de oameni crescuți în cultul lui „nimic sfânt” și cu o psihologie generalizată de câini pitbull: apuci și ce-ai apucat nu mai lași să-ți scape din gură. De fapt nu e nevoie de o mare forță analitică pentru a înțelege că „România tranziției” s-a construit pe clanurile fostei Securități, adaptate rapid la o nouă conjunctură politică și economică. A profita de incognito-ul