Mi-s dragi femeile în politică. În antichitate, romanii, spuneau despre ele că asigură odihna soldatului. Prin urmare, femeile, sunt regeneratoare de viaţă, pregătind bruta masculină pentru reînceperea luptei.
Prezenţa lor în structurile puterii politice şi în actul de guvernanţă aduce multă culoare, multă viaţă, cochetărie acceptabilă atâta cât să-l scoată pe puternicul zilei din rutina birocraţiei plicticoase, dinamizează viaţa politică, alteori o potoleşte din desfăşurarea ei vulcanică, înveseleşte pe liderul adormit şi obsedat de prea multă datorie faţă de ţară, omoară monotonia şi plictiseala făcătorilor de legi, loveşte în misoginismul unor politicieni săraci cu duhul, dă mai multă umanitate vieţii searbăde de politician, oferă o anume frumuseţe comunităţii de politicieni şi, nu în ultimul rând, temperează discursurile uneori scandaloase ale unor tâmpi aflaţi la pupitru Naţiunii. În plus, au în preocupări tot ceea ce se referă la mamă, copil, biserică, moralitate, deci sunt pliate strâns pe cămin, pe familie, pe social, pe viitor. Căci eterna femeie, spre deosebire de bărbatul uneori placid, alteori agresiv, este aşa de puternică şi absolută pentru simplu fapt că, EA, reprezintă un destin evident: este aceea care dă viaţă şi luptă pentru a o păstra cu preţul vieţii. Niciun politician nu ar fi ceea ce este dacă nu ar fi fost născut de o femeie. Şi atunci, ar fi absurd să interzici accesul femeii în politică.
O singură femeie, româncă şi politician, m-a atras atât de mult până la admiraţie, prin echilibrul său în acţiunea politică, prin zâmbetul ei deloc frivol, prin ţinuta sa vestimentară serioasă, răbdătoare, demnă şi echilibrată, prin aplombul şi curajul ei de a gândi şi a face politică. Dragii noştri liberali, pe care-i consider cei mai serioşi în politică, nu au avut nimic mai bun de făcut decât s-o rejecteze din cauza unui dosar dubios de
