Continuam descrierea periplului prin Muntii Ciucas, o premiera pentru noi, baimarenii. In acest scop am traversat un splendid colt de tara transilvan, Marcajul banda rosie si cruce albastra ocolesc semicircular prin dreapta un mamelon chelios al Muntelui Chirusca (1664 m altitudine) cu o noua partie de schi, instalatia pe cablu fiind adusa, dar neinstalata deocamdata, in apropiere, la gura unui valcel, fiind realizata si o circulara, modesta, acumulare de apa, pe care troneaza scheletul dantelat si inalt, de otel, al unui fost radio releu. Dorind sa ajungem in Saua Chirusca -1.567 m altitudine - decidem sa scurtcircuitam traseul suind la fostul releu de pe mamelon, pranzind acolo - la ora 12 - cu toate ca ne aflam in bataia crunta a vantului, dar treptat se ivise soarele si locatia oferea o extraordinara belvedere.
Imbucam, bem o dusca de ceai/apa sau cafea si subit trebuie sa tragem cate un cadru foto, deoarece, spre nesperata, dar teribila noastra incantare, incepuram a vedea Muntele Rosu, Cabana Ciucas si acareturile sale, Culmea Bratocea, Turnul Caprioarei, Tigaile Mari, cu multa parsivenie si zgarcenie, agasant de efemer, varful Ciucas, dar din ce in ce mai spectaculos-impresionante stancariile puzderie de pe versantul acestuia si Vama Buzaului. Peste tot la orizont incepura a aparea solitarele turnuri, alteori stancariile paralelipipedice amintind de Piatra Sfanta a Meccai, toate reliefandu-se fotogenice din marea verde intunecata a padurilor de molid sau din galben-auriul pastelatelor gingas fageturi. Si daca ar fi fost macar atat ne-am fi putut declara deplin multumiti insa… in minte-mi incoltise treptat o nastrusnica idee, aceea de a face intr-o singura zi si traseul peste Gropsoare - Muntele Zaganu, asta datorita vremii dintr-o data devenita una ideala si pentru a evita posibila deteriorare a ei in noaptea si ziua urmatoare.
Deoca
