In aceasta toamna se inchide un cerc. Lasam in urma cinci ani de criza. Desi au fost cinci ani grei, chiar foarte grei, numai primii doi ani (2009 si 2010) au inregistrat contractii economice. Am avut deci doi ani de recesiune. Atat. Urmatorii trei ani (2011,2012 si 2013) au marcat o etapa de crestere economica notata cu semnul plus. De ce, atunci, socotim ca Romania nu a iesit inca din criza? Motivele sunt mai multe.
Plecam insa de la faptul ca recesiunea a fost doar un simptom al crizei, trecator, in timp ce boala s-a intins si se intinde inca cu mult dincolo de realitatea PIB-ului. Si nu ma refer la acele componente ale mediului economic menite sa netezeasca drumul catre performante inalte. Pentru ca abia dupa iesirea din criza vom putea dezvolta in Romania o economie sanatoasa si puternica, intemeiata pe un sistem de piete libere – de marfuri, de servicii, de bani. De fapt, o economie de piata dominata de oameni, de institutii si de intreprinderi care sa invete sa faca bani, sa obtina venituri mari. E drept, un astfel de comportament reprezinta o cerinta vitala in acest timp in care, in tara noastra, sunt inca multe companii care pierd bani – ceea ce inseamna ca alte companii, rentabile, impreuna cu populatia, le achita in final nota de plata. Si totusi, acum nu e momentul ca aceste cerinte sa fie incluse intre criteriile luate in calcul atunci cand judecam durata crizei. Vom lua insa in calcul somajul inca mare, incetineala cu care apar noi locuri de munca sau intarzierea restructurarilor. Caci acesti din urma indicatori afecteaza direct calitatea PIB-ului si, totodata, sunt direct legati de asigurarea bunastarii populatiei.
Bunaoara, fara restructurari duse pana la capat – in economia reala intai si intai, unde se afla cheia problemei – cresterea PIB-ului s-ar putea oricand poticni. Economia va continua sa consume in nestire materii prime si resu