Pentru mine, nota dominantă a manifestaţiilor împotriva exploatării gazelor de şist este ignoranţa. De fapt, agitaţiunea întreagă se petrece într-o ceaţă informaţională cuprinzătoare. Cam aceeaşi părere o am şi despre manifestaţiile „Salvăm Roşia Montană“. Observ atent toate vorbele şi acţiunile actorilor implicaţi (demonstranţi, Guvern, companii), dar şi neliniştile spectatorilor, şi am ajuns la concluzia că nici cei mai vehemenţi protestatari, dar nici prim-ministrul ori vreun alt ministru nu ştiu bine ce e „fracturare hidraulică“, după cum nu ştiu bine nici ce e „extracţia cu cianuri“. Oricum, amîndouă sună groaznic! Deduc că protestatarii îşi imaginează că fracturarea hidraulică e un fel de rupere a pămîntului, urmată de ţîşniri la suprafaţă ale unor elemente letale (bulbuci maronii, spume roşietice, gaze exterminatoare şi/sau explozive), cutremure şi scufundări ale reliefului, ca în filmele gen Matrix. La fel, înţeleg că protestatarii cred că lacul de cianuri este un fel de groapă în care fierb cianurile zi şi noapte, eliberînd otrăvuri în atmosferă, inundînd, din cînd în cînd, satele şi peisajele (alfel, cam helvete) din jurul Roşiei, arzînd – cu eficienţa unui fel de acid – tot ce-i viaţă pe suprafeţe mari. Sigur că, în faţa acestei perspective, protestezi. Dar dacă nu e aşa? Sigur că, pe de altă parte, noua replică a guvernanţilor („Dacă vreţi, nu mai exploatăm nimic şi vom trăi într-o grădină botanică“) e enervantă. România este o grădină botanică? Este cea mai murdară ţară din Europa, domnule Dragnea (că pe el l-am auzit ultimul cu replica asta)! Sub straturile-i seculare de jeg, prostie şi hoţie, România e departe de a fi o splendoare helvetă de care vrea să se atingă sfredelul capitalistului rapace. Aşadar, opţiunea nu e între „grădină botanică“ şi „prosperitate naţională“, pentru că nu le avem şi nu le vom avea pe nici una, indiferent de decizia fin