De cînd cu supermarketurile, s-a zis cu anotimpurile. Există un singur Anotimp Universal, în care ex-anotimpurile „sînt date/ deodată toate“. Toate cele patru, vreau să spun. Indiferent că tu crezi că afară e vară sau iarnă – ori, altfel spus, orice iluzie sezonală ar putea fi afară, de îndată ce treci pragul supermarketului, descoperi Realul: un supraanotimp de sinteză, în care pepenii şi gutuile, merele de vară şi strugurii, afinele şi nucile se coc în acelaşi timp. Adică deodată. Şi, pe deasupra, în acelaşi loc cu smochinele şi rodiile, cu papaia şi kiwi, cu bananele şi fructele de mango. Şi cu fructele de mare, probabil. Şi, bineînţeles, cu zacusca, Supraleguma de sinteză, care e, în realitatea legumelor, ceea ce e Realul supermarketului faţă de realitatea anotimpurilor: Marea Realitate Unificată. A cărei teorie, fizicienii o caută încă neputincioşi, plini fără doar şi poate de resentiment & ranchiună pe bunicuţele ori mătuşicile care, zîmbind dulce-acrişor, ca zacusca de pe etichetele policolore ale borcanelor (delicioasă mise en abîme, zău), livrează la foc continuu (şi moale) Realitate Unificată. După cum se vede, bucătărioara oricărei bunicuţe-făcătoare-de-zacuscă e, în termeni practici, mai eficientă decît tot laboratorul CERN de la Geneva.

Însă, pe de altă parte, tocmai proliferarea asta transsezonieră a borcanelor de zacuscă pe rafturile supermarketurilor a eliminat din istorie ceea ce se cheamă „Gospodăria de Toamnă“. Sau, mai simplu spus, Anotimpul Universal a eliminat anotimpurile. Doar cîteva bunici & soacre mai încăpăţînate chiar decît căutătorii bosonului Higgs mai fierb, în săptămînile de toamnă, în athanoarele uriaşe şi cu smalţul sărit, Pasta Universală. Nepoţii & ginerii (chiar şi ai lor) preferă excursia săptămînală în Anotimpul Universal, de unde pot să-şi ia, indiferent de anotimp, orice – chestiune care li se pare atît de naturală,