"Cine a cunoscut pe unul a cunoscut și pe celălalt, fiindcă amândoi mai aproape trăiesc, mai aproape dorm, decât chiar frații cei lipiți din Siam." Și, pentru a nu încăpea nici un dubiu, mai aflăm că "nu sunt decât unul și același în două fețe, doime de o ființă și nedespărțită. Viața lor seamănă foarte mult cu un sistem solar dublu, în care fiecare joacă pe rând rolul centrului, pe când celălalt i se rotește împrejur". Fiecare știe să renunțe în favoarea jumătății sale, astfel încât "dacă vreun cunoscut voiește să cinstească cu o cafea" pe unul din ei, "acesta refuză cinstea în favoarea" celuilalt, iar "cunoscutul e silit să-i cinstească pe amândoi". Cei doi "sunt tineri cu carte; ei știu de toate câte nimic, așa sunt adevărații enciclopediști". Unul "este înalt la închipuire", celălalt "e adânc". Și, dacă e vorba de un biliard, "biliard nu joacă niciodată, fiindcă în orice caz tot o jumătate din ei ar trebui să păgubească", astfel încât "când au poftă de joc, unul ia la carambolaj pe vreun ageamiu vădit, și cât ține partida, cel ce nu joacă stă împrejurul biliardului, făcând toate chipurile ca să demoralizeze pe adversarul jumătății sale". Ei bine, oare ce descriere mai cu simțire poate fi decât aceasta, despre doi îndrăgostiți hărăziți cu același sex de Creator, și anume cel tare?

Dar "cine și-ar închipui că această inestricabilă armonie a lor era cât p-aci să se strice odată"? Căci unul "era înamorat și își făcea curtea în mahalaua depărtată a slăbiciunii sale", alături de celălalt. "Persoana — din greșală, desigur — începu să palpiteze pentru acesta. Imprudentă, la biletul anonim al unuia, răspunse celuilalt. Adresantului îi fu peste putință să disimuleze, față cu nefericitul prietin, aerul de satisfacție pe care-l dă omului orice triumf de care el nu era sigur", așa încât "pentru întâia oară de când se cunoșteau, cele două chipuri avură două deosebi