Tranquillina apare în scurte referinţe în Historia Augusta şi la Zosimos[1]. După moartea senatorilor Pupienus şi Balbinus, armata îl proclamă împărat pe Gordian al III-lea, un băiat de numai 13 ani care se bazează îndeosebi pe prefectul pretoriului, Timesitheus[2], cu a cărui fată se şi însoară, probabil în mai 241, domnind împreună până în 244.
Gordian alege o propagandă diferită de cea a militaristă şi lipsită de succes a predecesorilor, neacceptând în totalitate stilul veristic şi completându-l cu o tentă clasicizantă, o apariţie proaspătă, rezultat direct şi al vârstei sale fragede. Amintirea unei ere augustane se reflectă şi în imaginea Tranquillinei, care surprinde tot aspectul tradiţional al poziţiei imperiale feminine.
Tranquillina deţine recordul în materie de inscripţii ale împărăteselor-soldat, expresie a unei încercări de păstrare a puterii şi stabilităţii care părea să se contureze pe parcursul celor şase ani de domnie a lui Gordian, mai degrabă decât a promovării popularităţii sale. Inscripţii întâlnim în : Italia, Germania, Pannonia, Dacia, Moesia, Grecia, Thracia, Asia, Africa.
Titlul cel mai frecvent asociat cu Tranquillina este acela de Augusta. În secolul al III-lea nu mai avea aceeaşi însemnătate ca în imperiul timpuriu, fiind acordat foarte des după Antonini ca o formalitate. În afară de Augusta, Tranquillina mai primeşte doar un singur epitet : sanctissima, epitet ce apare cu precădere în inscripţiile din Roma şi sensul este iarăşi uşor deteriorat : dacă în timpul republicii târzii se punea accent pe ideea de legătură cu divinul[3], în secolul al III-lea conotaţia este mai mult lumească, de ‘bună’ sau ‘onestă’.
Un aspect original în epocă caracteristic surselor epigrafice este asocierea dintre Tranquillina şi zeiţa Hera. O inscripţie din Ainos o numeşte Nea Hera[4], fiind ultima împărăteasă identificată
