Într-o vreme în care internetul nu însemna nimic, iar televiziunea numai ce „explodase“, la mine în familie se devorau ziarele şi revistele. Editorialele se citeau cu voce tare, reţetele de bucate şi leacurile naturale pentru diverse boli se decupau şi se îndosariau, în timp ce reportajele se lecturau în tăcere şi se dădeau mai departe.

Cititul ziarului era un soi de obicei de familie, ca masa de duminică, o chestie pe care o făceam împreună. Pe lângă nelipsitul cotidian, se adăugau diverse publicaţii „de nişă“, în funcţie de preferinţele fiecăruia: maică-mea, de exemplu, era abonată la „Viaţa Medicală“, iar tata era pasionat de „Revista fenomenelor paranormale“.

La capitolul „pasiuni“, tataie se oprea la rubricile despre cum să trăieşti sănătos şi nu mai voia să fiarbă laptele în oala obişnuită pentru că citise el că e făcută dintr-un metal toxic. Mamaie era interesată de tot ce însemna vedete, dar şi de sfaturi pentru gătit, iar eu devenisem obsedată de crimele, violurile şi jafurile despre care citeam, pe ascuns, în Evenimentul Zilei. Atunci am învăţat cuvântul „concubinaj“.

Uneori, familiile făceau chiar şi schimburi de ziare: Nănicu ne aducea o dată pe lună un braţ de nu-ştiu-ce magazin pe care al mei nu îl cumpărau. Eu le citeam pe toate, din scoarţă în scoarţă, de la interviurile cu vedete până la reclamele la liniile erotice. Le citeam şi, uneori, le mai şi decupam. Alte două momente importante ale vieţii noastre de familie au fost Revista „Avantaje“ (pe care eu şi mama chiar o citeam împreună) şi „Formula As“. Aceasta din urmă era citită duminica, habar n-am de ce tocmai atunci. Mama o citea îndelung, iar tataie apărea din timp în timp şi întreba dacă mai avem mult, că ar vrea şi bunica să citească. Acum, dacă stau să mă gândesc bine, cred că eram nişte oameni destul de mişto, cum stăteam toţi cuminţi în casa aia şi împărţeam între noi, în