Un oraş civilizat nu înseamnă doar blocuri şi bulevarde asfaltate, cum am auzit deseori, este reprezentat şi de instituţii adecvate civilizaţiei. Cel mai edificator exemplu l-a constituit puterea romană, care a sădit modelul Romei în orice ţinut cucerit, inclusiv pe meleagurile noastre. Prin ce anume se definea modelul impus? Prin drumuri pietruite, apeducte, teatre, băi şi hipodroame, ce au existat până şi în cea mai măruntă localitate din spaţiul devenit românesc. Invaziile hunilor, slavilor şi a altor sălbatici, precum şi stăpânirea otomană au şters fizic şi din mentalitate modelul roman, păstrat, însă, în centrul şi în vestul continentului european. Când elitele strămoşeşti s-au trezit din letargie, prin Cantemir şi învăţaţii Şcolii Ardelene, au priceput imediat ce trebuie făcut: recuperarea latinităţii prin lexic şi prin revitalizarea modelului roman. Urmaşii lor din prima jumătate a secolului al XIX-lea si-au îndreptat privirea şi paşii spre capitalele strălucitoare, spre Paris, Roma, Viena şi Londra, un vis de alchimist nebun încolţind în mintea lor luminată: transmutaţia târgurilor primitive nord-dunărene în oraşe de tip roman. Fiii rătăciţi în beznă un mileniu şi jumătate trebuiau să se reîntoarcă la sânul matern. Oamenii providenţiali, unii străini prin naştere: Kiseleff, paşoptiştii, Cuza şi Carol I deschiseseră ori deschideau larg porţile să pătrundă lumina veche-nouă a Occidentului. Timpul venise.

Cu puţine luni înainte de discuţiile ce au condus la fondarea primului partid politic din România, PNL, în toamna anului 1874 au demarat şi cele referitoare la înjghebarea unui club elitist, Jockey Club. Casa generalului anglo-otoman Sir Stephen Bartlett Lakeman din strada Jenei a fost gazda ambelor evenimente, cu o precizare, părinţii români ai Jockey Club erau mari boieri în relativă opoziţie faţă de naţional-liberali. Se deduce limpede că englezu