La ora când citiţi aceste rânduri, ţara e deja… fracturată în două falii ireconciliabile: cei care acceptă exploatarea gazelor de şist şi cei care nici nu vor să audă de aşa ceva. Care-i problema cu gazele astea, dacă sunt imorale, ilegale sau îngraşă, dacă aduc cutremure, inundaţii sau sfârşitul lumii, ne-am gândit că ar fi bine să aflaţi de la un specialist în domeniu: Prof. univ. dr. ing. Iulian Nistor, decanul Facultăţii de Ingineria Petrolului şi Gazelor din Ploieşti.

Reporter: Domnule profesor, potrivit estimărilor, subsolul României adăposteşte mari cantităţi de gaze de şist. Stăm pe un sac cu bani sau pe un butoi cu pulbere?

Iulian Nistor: Estimările sunt estimări. Marja de eroare în astfel de estimări poate merge până la 80-90%, în plus sau în minus. Până nu se termină etapa de explorare, până nu se fac nişte probe de producţie nu avem nici un fel de certitudini.

Toată lumea vorbeşte despre pericolul exploatărilor gazelor de şist. Care-i problema cu exploatările astea? La fel de speriaţi am fost și înainte de exploatarea gazului metan?

Dintotdeauna, au existat şi există pericole în exploatarea zăcămintelor de ţiţei şi gaze. În realitate, pericolul mare nu este în faza de exploatare, ci în faza de foraj, adică în faza de deschidere a zăcământului. În cazul gazelor de şist, datorită lipsei permeabilităţii, în faza primară de foraj nu există practic pericolul de erupţie deoarece gazele nu curg din strat în sondă. Doar gazele care există în roca dislocată pentru crearea găurii de sondă pot provoca ceva probleme, dar având în vedere tehnologiile actuale de foraj, pericolul este minor. Pentru a aduce gazele din strat în sondă trebuie să creăm canale de curgere pentru acestea, prin fisurare (fracturare). Problemele pot apărea abia în această fază. În România se fac curent astfel de fisurări pentru îmbunătăţirea afluxului fluidelor din