Recunosc, nu merg la teatru atât de des cum mi-am propus când m-am mutat în Bucureşti şi nici măcar atât de des cum mergeam în primii ani de Bucureşti, fascinată de faptul că nu mă puteam plictisi aici, că mereu se întâmpla ceva.
Fac parte din generaţia care a mai prins serile de teatru la televizor si am şi eu, ca toată lumea, proaspătă în minte o "Zoe, fii bărbată" sau ceva din "Stâlpii societăţii"...
Da... ştiu, vor curge comentariile despre faptul că în ţară lumea prostestează, că se vorbeşte de summit-uri, că se fac alte majorităţi, că multe altele... iar eu scriu despre teatru.
Sigur că scriu despre teatru, pentru că tot în România aceasta, prezentă şi foarte actuală se mai întâmplă ceva: Festivalul Naţional de Teatru, care începe mâine. Şi încă ceva: săli pline ochi, bilete vândute cu mult timp înainte de reprezentaţii, oameni veniţi din toată ţara şi lume care stă la coadă... nu la promoţii, ci la bilete de teatru, unele nu foarte ieftine.
Şi nu vorbesc numai despre spectacolele din festival, la care n-am mai găsit niciun bilet înainte cu aproape o săptămână de FNT, vorbesc despre spectacole în general, despre unele la care trebuie să vânezi punerea în vânzare a biletelor.
Ca să parafrazez o doamnă cu ani mulţi de critică teatrală în spate, aş spune că, în toată criza şi nebunia generală, lumea se înghesuie la artă.
Explicaţia? Stă în fiecare dintre noi. Important este că se întâmplă ceva şi că foamea aceasta de frumos are simbolistica ei... şi că toate acestea declanşează zilnic noi resorturi în stare să producă schimbare. Cu siguranţă înseamnă că ne schimbăm. Iar unii mai rapizi prind şi bilete la festivaluri :-)
Preluat şi pe http://www.alinagorghiu.ro
