Televiziunile clasice sînt pe curs de coliziune cu companiile de cablu şi telecom. Schimbările din piaţa media a ultimilor ani plasează furnizorii de semnal din România într-o poziţie privilegiată faţă de grupurile audiovizuale, lucru care poate atrage consecinţe politice şi, cu siguranţă, are consecinţe în privinţa conţinutului.
DE ACELASI AUTOR Ce e exclusiv atunci cînd totul e exclusiv? Orori cu cîini şi victime Plimbăreţele noastre statui Jurnalismul - căile de salvare În martie anul trecut, RCS & RDS a lansat Digi24, prima aventură a cabliştilor din România într-o zonă cu miză politică, diferită de posturile proprii de sport, film sau documentar pe care de regulă le includ distribuitorii în oferte. Investiţia e de ordinul zecilor de milioane de euro pe an, cifră importantă faţă de costurile de ordinul milioanelor pe care le presupune operarea unui canal de nişă. Digi24 s-a impus, pînă acum, printr-un discurs alternativ, mai factual, mai potolit şi mai puţin părtinitor decît ceea ce se întîmplă pe mai vechile Antena 3, B1 şi RTV. Apariţia Digi24 e doar cel mai cunoscut indiciu cu privire la o transformare care vine din aritmetica banilor. Conform datelor de la Ministerul de Finanţe, în 2012, piaţa totală de cablu şi telecom din România a fost de 1,18 miliarde de euro, iar adăugînd companiile de telefonie mobilă, suma cifrelor de afaceri se ridică la 2,88 miliarde.
Aceşti bani provin de la abonaţii de Internet, cablu, DTH, telefonie fixă şi mobilă. Cele 2,88 miliarde înseamnă însă de 15 ori mai mult decît totalul veniturilor din publicitate ale televiziunilor, estimate de Initiative Media la 183 de milioane de euro în 2013.
Cifrele arată că raportul de forţe e clar în favoarea unor business-uri ca RCS & RDS, Romtelecom sau Orange România – care, mai nou, s-a implicat în piaţa TV printr-o platformă de DTH, televiziune digitală prin satelit. E d
