Judecătorii, procurorii, avocaţii şi notarii care au activat în sistemul judecătoresc al României interbelice erau consideraţi duşmani de către regimul bolşevic instaurat în Basarabia în vara anului 1940 Majoritatea au fost identificaţi şi, în scurt timp, au ajuns în lagăre.

Sistemul judecătoresc românesc, introdus în Basarabia în 1918, se deosebea radical de cel rusesc, care a funcţionat din 1812, dar mai ales de cel sovietic, implementat de bolşevici pe malul stâng al Nistrului după 1917. Primul era bazat pe stări sociale, iar cel de-al doilea - pe principii de clasă. Ambele aveau menirea să înăbuşe orice manifestare îndreptată împotriva clasei dominante sau a partidului de guvernământ. La organizarea justiţiei din Basarabia pe baze naţionale (15 octombrie 1918), tinerii moldoveni s-au încadrat în magistratura românească şi au înfăptuit justiţia pe parcursul celor 22 de ani (1918-1940) în care teritoriul dintre Prut şi Nistru s-a aflat în componenţa statului unitar român. Totul s-a ruinat odată cu anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, la 28 iunie 1940. Judecătorii, procurorii, avocaţii şi notarii s-au numărat printre cei care au nimerit printre primii în malaxorul bolşevic. În articolul de faţă vorbim despre soarta a trei magistraţi condamnaţi la gulag.

A FOST COLEG CU ALEXE MATEEVICI

Vladimir Ţurcanu s-a născut la 1 ianuarie 1889, în familia lui Andrei Ţurcanu, parohul bisericii cu hramul „Sf. Nicolae“ din satul Vălcineţ, judeţul Chişinău. A învăţat mai întâi la şcoala din localitate, apoi a urmat cursurile Seminarului Teologic din Chişinău, pe care l-a terminat în 1910, avându-i printre colegii de promoţie pe Alexei Mateevici, cel care a devenit unul din simbolurile de renaştere naţională în anii 1916-1917, şi pe viitorul sculptor Alexandru Plămădeală.

FOTO: Fostul magistrat Vladimir Ţurcan, în arestul KGB/ Dosar SIS