Un titlu incitant: „Raport asupra stabilităţii financiare – 2013”. Un document al Băncii Naţionale, ce a fost făcut public luni şi care, în acest an, a fost aşteptat cu un interes sporit, fiindcă starea financiară a ţării în al cincilea an de criză preocupă un public larg. Lumea este încă instabilă şi, iată, Banca Naţională a României reuşeşte să prezinte un raport care se intitulează „al stabilităţii financiare”.

Aceasta, de fapt, este nota dominantă a stării financiare a ţării – stabilitatea. Şi, totodată, a sistemului bancar românesc.

Sună pompos? Poate că da. Mai ales într-o vreme în care despărţirea de criză e lentă. Dar acesta e adevărul: sistemul bancar românesc este solid şi stabil. Vin cu un singur argument, dintre multele pe care le-aş putea aduce: în cinci ani de criză, niciun singur român, din contribuţiile bugetare, nu a fost nevoit să dea nici măcar un singur ban pentru a salva vreo bancă în prag de prăbuşire, aşa cum s-a întâmplat în multe alte ţări, chiar dintre cele dezvoltate. Şi aş adăuga că, în acest sens, o contribuţie importantă o are şi Banca Naţională, care aşa cum întotdeauna i-a fost de ajutor ţării să-şi depăşească momentele grele, şi acum şi-a utilizat expertiza instituţională şi a valorificat adecvat experienţa dobândită în drumul parcurs de la înfiinţarea instituţiei, reuşind să ducă la bun sfârşit atribuţii dintre cele mai complexe. Desigur, cu aportul major al resursei umane pe care singură şi-a creat-o: referenţi, experţi, manageri. O echipă performantă prin calitatea şi probitatea profesională, prin contribuţia la dezvoltarea şi consolidarea prestigiului acestei instituţii, în folosul României. Şi cu sprijinul primit, sub diverse forme, din partea altor bănci centrale şi al instituţiilor financiare internaţionale. Cert este că Banca Naţională a României îşi onorează mandatul său de gardian al stabilităţii preţurilor şi al