Aşa cum ştiţi deja, lucrările la „marea termoficare” au început de prin iunie-iulie. La mine în cartier, ca şi în multe alte locuri din oraş au apărut nişte şanţuri de toată frumuseţea. Nimic de zis. De undeva trebuia început. În serialul „Dorel şi marea termoficare” aţi aflat despre boacănele diverse făcute. A rupt cablurile de mare tensiune (apropos astăzi am aflat şi cine e autorul, dar nu a spus cum îl cheamă pentru că i se împleticea limba), a spart câte o ţeavă de apă rece, pentru că, după cum spunea tot el, au fost făcute de mântuială, a blocat intrări şi ieşiri lăsând cupa excavatorului în drum, în timp ce-şi lua pauza de masă, a uitat să calculeze punctul de greutate a basculantei cu pământ şi s-a răsturnat cu totul în plin drum şi tot aşa. Dorel este legendar!

Astăzi, Dorel cu chiu cu vai a ajuns cu săpăturile aproape de intrarea în blocul meu. Greu tare! Spre seară, chipurile aşteptând maşina cu pământ (care evident nu a mai venit), am avut timp să stau mai mult de vorbă cu cei 5 Dorei aşezaţi frumos pe cupa excavatorului.

Ca niciodată, Dorel şi ajutoarele lui erau puşi pe explicaţii amuzante. Dar din toată conversaţia am înţeles că nu e numai vina lor. Evident este vina managementului prost şi a neconcordanţei respectării multor reguli, care la români nu se află incluse în fişele postului

Apă caldă şi căldură nu am pentru că cei de la Punctul Termic nu au terminat racordarea şi lucrările de modernizare. Mă deplasez şi aflu de la un „brigadier” aflat prin zonă că de fapt au început lucrările în septembrie şi au avut termen (deja depăşit) doar o lună şi jumătate. Dorel trebuia să termine programul la orele 18.00, dar la orele 17.30, unul singur mai punea nişte tablă pe acoperiş.

Ce-i drept, instalaţia nouă arată fain, dar racordurile nu se ştie când se vor finaliza. Oricum, şanţurile mă înconjoară şi cale de intrare şi ieşire nu ma