Astăzi a fost o zi superbă de toamnă, aşa cum e de obicei toamna în Timişoara: destul de cald, cu lumina aceea auriu-roşcată care învăluie cîmpia şi cetatea la vremea apusului, cu aerul nu foarte rece, ci proaspăt şi înviorător, cu veselia tihnită pe care o vezi în jur, fiindcă toţi se bucură de momentele astea, poate ultimele dinaintea iernii.

Ne-am bucurat şi noi, Alina, soţia mea, şi cu mine, cel puţin o vreme. Pe la 6 după-amiaza tocmai străbăteam centrul oraşului, îndreptîndu-ne spre casă, şi savuram atmosfera, lumina, zumzetul plăcut de voci de pe străzi şi de la terase.

Eu trebuia să pun un plic la poştă, aşa că am trecut pe la un oficiu din centru. Doar că atunci cînd am ajuns în faţa lui, am văzut prin geamurile mari că era pustiu, iar pe fiecare fereastră era lipită cîte o coală A4 pe care scria: “Oficiu poştal desfiinţat”. Minunat! Unul dintre oficiile poştale cu cel mai mare dever, din buricul tîrgului, din Piaţa Operei, tocmai a fost desfiinţat. Ne-am amintit că acum vreun an oficiul ăsta tocmai ieşise dintr-o renovare îndelungă, de vreo paisprezece luni, aşa că e nou-nouţ – şi, desigur, tocmai bun de desfiinţat. Cineva a făcut nişte bani frumoşi renovîndu-l (bani publici, desigur!), altcineva va face bani frumoşi cumpărîndu-l. România, ţara din care pleci.

Şi mi-am amintit că un pic mai încolo, la doi paşi, se află fostul cinematograf Studio, care trebuia să fie preluat de primăria oraşului, nu mai poate fi preluat, fiindcă a intrat în proprietatea cuiva. O altă mică afacere românească: în timpul cît a fost administrat de RADEF, cineva – o persoană particulară! – a împrumutat RADEF-ul cu cîteva sute de mii de lei şi a primit cinematograful în contul datoriei. Pute a afacere necurată? Păi, asta-i Timişoara, România, ţara din care pleci.

Iar cînd am ajuns în centru, am văzut faimoasa fîntînă cu peşti, reperul cel mai bun pentru o