În cadrul manifestărilor dedicate împlinirii a 150 de ani de la înfiinţarea Colegiului "Nicolae Bălcescu", miercuri, 30 octombrie, ora 17.00, în amfiteatrul şcolii va avea loc lansarea cărţii "Provincia Magna". Textul de mai jos este primul capitol al cărţii.

Dacă vreun istoric literar iniţiat în tainele sud-estului european ar propune un canon literar balcanic, atunci s-ar vedea ceea ce acum scapă la prima vedere: structura unitară a literaturilor din această parte a Europei. Dacă ar fi studiate mai ales din perspectiva a ceea ce le uneşte şi nu din perspectiva a ceea ce au individual şi unic, adică din perspectiva a ceea ce le desparte, de la Edirne la Novi Sad, din Pind şi Albania până în Câmpia Dunării şi Bărăgan s-ar observa marea coerenţă a temelor şi motivelor folclorice, mitologia comună şi o atitudine oarecum asemănătoare în istorie.

Doar istoria severă şi orgoliile au făcut ca cele zece literaturi din Balcani să nu se afirme ca structură unitară în Europa, aşa cum s-au impus literaturile Americii Latine în urmă cu jumătate de veac. În domeniul folclorului şi mitologiei mai pot fi identificate studii care evocă elementele comune, dar în ceea ce priveşte literatura clasicilor din Balcani nu ştim mare lucru. Realizarea acestui mare proiect nu poate ocoli în niciun fel literatura română, mai ales literatura din provincia din sud-est, care poate propune şi susţine modele în canonul literar balcanic. Bărăganul, Brăila, Balta, Dunărea formează azi un spaţiu literar inconfundabil, o "ţară niciodată numai pământ, niciodată numai apă, întotdeauna pământ şi apă", cum rezuma Fănuş Neagu. Chiar dacă a venit printre ultimele la marele festin al himerei, provincia literară din sud-estul României are un sunet fundamental unic.

Cu o viaţă culturală rutinieră, fără o mare revistă literară care să adune şi să susţină valori, cu o instituţ