1. — Matematica? -- Domnule Beşleagă, eu mă gândesc că matematica nu se defineşte. Nici proza, nici poezia... Cândva, în versurile mele, am spus că poezia este ceva care se mănâncă cu... sare.

Dacă nu cunoşti diferenţialul, nu eşti nici poet, nici matematician.

Matematica nu se defineşte.

Îmi amintesc de Norbert Wiener care vorbea mult, mult, dar nimeni nu pricepea ce spune el. Avea cursuri la Nottingham şi când spunea ceva, nimeni nu pricepea ce spune el... Dar e părintele ciberneticii mondiale!

-- Nici matematicienii nu înţelegeau?

-- Nu! Matematicienii pricep câte ceva, dar nu total.... Adică este pe... secţiuni. Ai matematica diferenţială, matematica analitică, fiecare aparte.

Nimeni nu pricepe ce spune celălalt.

Adică e un fel de abstracţiune totală!

A gândirii omeneşti.

-- Şi atunci cum de înţelege omul ce e matematica, el fiind matematician, dacă e o abstracţiune totală?

-- Nu e vorba de asta. Noi am pornit de la matematica reală... Cu Newton, cu toate treburile astea, legate de... univers, de triunghi, de... aritmetică, la urma urmei.

Ţin minte, când eram la matematici, la Moscova, era un personaj, la pensie... Venea cu vioara. Şi, ştii? El rezolva problema lui Fermat!

-- Problemă irezolvabilă.

-- Da, da! Irezovabilă. Şi el umbla cu fleacurile astea ani în şir... Şi ne explica cum se gândeşte el la problema lui Fermat. Şi avea o soluţie...

-- Era plauzibilă soluţia?

-- Nu... El făcea nişte chestii de aritmetică, nu de matematică superioară...

Am cartea unui profesor, i-am uitat numele... Spune că problema lui Fermat nu are rezolvare. Intră în matematica superioară. Sau altă carte, despre matematica nelineară... Adică nu poţi dta să demonstrezi ceva şi să spui că-i aşa şi nu-i aşa. A