Nici nu mai ţin minte când am văzut ultima oară o covrigărie normală. Adică, să se vândă covrigi normali, cu o gaură care n-are chiar nimic special. Una banală, de-a dreptul. S-au dus vremurile alea şi, mai întâi, ăia simpli au fost înlocuiţi cu covrigi uriaşi. Se umbla la dimensiune. A urmat trecerea firească la covrigi imenşi şi apoi ni s-a spus clar că nu ne mai încap în gură, sub nicio formă. Mai târziu, au început să fie umflaţi şi s-a pus accent pe grosime. Aşadar, erau imenşi şi groşi, dar parcă nu era suficient. După cum vedeţi în poză, acum au început să prindă aripi şi covrigii sunt plimbăreţi. Nu ştiu la ce ajută presupusa mişcare a lor, dar cred că e timpul să treacă la următorul pas: covrigii făcători de minuni, cu gust de moaşte. Să vedeţi atunci succes de piaţă!
Nici nu mai ţin minte când am văzut ultima oară o covrigărie normală. Adică, să se vândă covrigi normali, cu o gaură care n-are chiar nimic special. Una banală, de-a dreptul. S-au dus vremurile alea şi, mai întâi, ăia simpli au fost înlocuiţi cu covrigi uriaşi. Se umbla la dimensiune. A urmat trecerea firească la covrigi imenşi şi apoi ni s-a spus clar că nu ne mai încap în gură, sub nicio formă. Mai târziu, au început să fie umflaţi şi s-a pus accent pe grosime. Aşadar, erau imenşi şi groşi, dar parcă nu era suficient. După cum vedeţi în poză, acum au început să prindă aripi şi covrigii sunt plimbăreţi. Nu ştiu la ce ajută presupusa mişcare a lor, dar cred că e timpul să treacă la următorul pas: covrigii făcători de minuni, cu gust de moaşte. Să vedeţi atunci succes de piaţă!
