Acum câteva zile, un nou eveniment a marcat viaţa culturală a târgului nostru. Este vorba despre lansarea romanului „Inelul de aur – Povestea iubirii dintre George Enescu şi Maria Cantacuzino“, scris de Ion Popescu -Topolog.
După sesiunea de autografe, autorul a avut amabilitatea să răspundă câtorva întrebări. Hărăzit cu o memorie precisă, limpede, şi cu un simţ narativ de excepţie, Ion Popescu – Topolog a vorbit despre cartea sa, stârnindu-ne pofta de a o citi. Efect pe care scontăm că-l va produce şi în cazul dumneavoastră.
Reporter: Domnule Ion Popescu, ce ne îndeamnă să citim cartea dumneavoastră?
Ion Popescu: În domeniul muzicii, Enescu este ceea ce în domeniul literaturii este Eminescu. Destin, energetismul teluric al locului. Amândoi vin din nordul Moldovei, din zone foarte apropiate: Livenii sunt la nici douăzeci de kilometri de Ipoteşti, de Botoşani. Iată locul care a dat două genii ale poporului nostru… îi lăsăm deoparte pe Iorga sau Luchian, care au plecat tot din acea zonă.
În domeniul muzicii, Enescu a creat şcoala naţională de muzică. Unu. Doi, a dus melosul românesc în lume.
Rep.: Povestea de dragoste este un motiv pentru a-l aduce din nou pe Enescu în atenţia românilor?
I.P.: În principal, interesul meu a pornit înspre acest personaj, fiind domeniul meu; cunoscând bine destinul eminescian, am fost preocupat şi de cel enescian, care a avut cu totul alt traseu şi care a trăit această iubire, pentru mulţi de-a dreptul neînţeleasă. Maruca era mai mare cu doi ani ca Enescu, era căsătorită de zece ani cu prinţul Mihai Cantacuzino, avea doi copii. Avea cu totul alt rost. Întâmplarea a făcut să se despartă de soţul ei, dar nu şi formal, numai în fapt. Nu vă mai spun că, înainte de a o cunoaşte, Enescu era logodit cu cea mai bogată contesă franţuzoaică. A dus-o în Moldova, a prezentat-o mamei lui, a dus-o la Mihăileni. A
