În era Google, când emoţiile şi imaginaţia sunt bunuri colective, postate public de scriitorii de ocazie, poezia ia naştere într-un „haos axiologic“. Artiştii Nicu Alifantis, Adi Despot şi Deliric, poetul Florin Dumitrescu şi criticul literar Daniel Cristea Enache au vorbit despre semnificaţia poeziei, vineri, când iubitorii de cafea au putut savura băutura preferată, la preţul unor versuri.
Dintr-odată totul s-a schimbat.
alte forme, alte dimensiuni.
Sonorităţile sunt mult mai ample, amplificate, distorsionate chiar.
Tresari din orice.
Semne de întrebare la tot pasul,
lumina îţi arde retina,
spaţiile-ţi par nesfârşite.
(Nicu Alifantis, „Dilatare“, 1997)
În urmă cu trei săptămâni, Emil Brumaru, Ana Blandiana şi Florin Dumitrescu erau doar câţiva dintre autorii ale căror versuri tapetau vagoanele din metrouri. În continuarea campaniei propuse de Julius Meinl, brandul ce inspiră poeţii din 1862, Nicu Alifantis, Adi Despot, Răzvan Eremia (Deliric), poetul Florin Dumitrescu şi criticul literar Daniel Cristea Enache s-au adunat într-o cafenea bucureşteană pentru a redescoperi poezia, dincolo de ritmul alert. 25 octombrie este ziua în care consumatorii de cafea nu-şi mai cumpără licoarea energizantă cu bani, ci cu versuri, scrise pe şerveţele. Băutura devine, astfel, o sursă de inspiraţie, dar şi un pretext de exteriorizare în 80 de cafenele Julius Meinl, din 30 de oraşe din ţară.
„Tinerii, hipsteraşii, consumatorii de cappuccino s-au întors către poezie şi către literatură într-un mod în care generaţia mea nu se aştepta“, recunoaşte poetul Florin Dumitrescu. „Ziceam că e «La revedere», că poezia e apusă, că trebuie să ne luăm adio de la ea şi să ne gândim la alte lucruri, dar, iată, că poezia revine în altă formă“, observă scriitorul.
Dincolo de avantajele financiare, iniţiativa de astăzi „mu
