Cu un timp in urma, Crin Antonescu nu dadea doi bani pe independenta energetica, facandu-se frate cu protestatarii din Piata Universitatii, impreuna cu prietenul Ponta, numai ca sa-i faca zile fripte premierului Boc.
Victor Ponta era si mai pornit impotriva gazelor de sist, nu pentru ca ar fi avut ceva cu ele, ci mai mult ca sa-i faca in ciuda coabitantului Basescu.
Pe parcurs, Ponta s-a facut frate cu protestatarii, iar Antonescu s-a pronuntat cam asa marti dimineatala, la un post TV: "Sunt de acord ca Romania trebuie sa aiba obiectivul independentei energetice si ca exploatarea gazelor de sist poate fi o sansa".
Adevarul este insa ca independenta energetica nu-l intereseaza pe nea Vasile din Pungesti sau pe un altul ca el, din alta parte. Guvernul n-a facut nimic, pentru ca acesti oameni sa afle ce avantaj ar avea ei de pe urma gazelor de sub picioarele lor.
Pentru unii din dansii, independenta energetica este un bluf, nu un ideal. Ei presimt ca avantajele se pregatesc numai pentru magnatii din Capitala si nicidecum pentru amaratii de vasluieni. Asta ii duce automat la proteste, ceea ce par sa nu inteleaga nici Crin, nici Ponta.
Amintirile de altadata
Ma intorc in timp si ma gandesc la prima jumatate a secolului trecut, cand Romania ajunsese sa fie a patra mare producatoare de petrol a lumii, inaintea Orientului Mijlociu. Puturile de titei poluau, dar oamenii erau fericiti sa afle ca, langa satul lor, se foreaza.
Fusesera informati din timp cat primesc ei pentru eventualele expropieri, ce angajari se vor face, faptul ca societatile straine construiau locuinte, iar Romania ajunsese in acei ani sa aiba cea mai ieftina benzina din Europa: 0,50 lei litrul, in conditile in care un ziar costa 3-5 lei, iar un bilet de tramvai 4-7 lei.
Cand, mai tarziu, a demarat si in Moldova exp
