Regele Mihai I, fost suveran al României (1927-1930; 1940-1947), împlinește vineri 92 de ani.
S-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. Este fiul regelui Carol al II-lea (1930-1940) și al reginei Elena, prințesă a Greciei. După decesul regelui Ferdinand, bunicul său si în condițiile în care prințul Carol, moștenitor al tronului, renunțase oficial la succesiune, Mihai a devenit rege al României, la numai șase ani. Din cauza vârstei, prima sa domnie a fost formală, prerogativele demnității regale fiind asumate, în 1927, de o Regență (1927-1930).
Contrar angajamentului de a nu mai avea nicio pretenție asupra tronului, Carol al II-lea a revenit în țară, în 1930, proclamându-se rege. În această situație, lui Mihai i s-a oferit, la 8 iunie 1930, titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. După o domnie echivocă, Carol al II-lea a fost obligat să abdice, la 5 septembrie 1940, fapt care a determinat revenirea la tron a regelui Mihai I. Generalul Ion Antonescu și-a asumat atribuțiile de decizie în stat.
Începând cu anul 1943, în jurul regelui s-a coagulat o opoziție antiantonesciană, pe fondul schimbărilor de pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial. Actul de la 23 august 1944 îl are ca principal artizan pe regele Mihai I. Întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste și participarea României la operațiunile militare de pe frontul coaliției antifasciste a însemnat, după calculele istoricilor români, scurtarea conflagrației mondiale cu cel puțin 200 de zile, scrie Agerpres in pagina electronica.
După 1944, treptat, atribuțiile regelui au fost reduse până când au devenit simbolice, ca urmare a strategiei puterii politice de la Moscova. În 1947, în condițiile ocupației sovietice și a eliminării de pe scena politică românească a partidelor politice tradiționale, PNȚ și PNL, monarhia a devenit ultimul obstacol în calea subordonării țării inter
