Guvernul a propus ca varianta de lucru majorarea cotei unice de la 16 la 22%, concomitent cu scăderea TVA de la 24 la 22%. Fără a comenta reacțiile politice ulterioare (unele dintre ele inexistente, de la partide de dreapta), trebuie spus ca măsura are ca singur scop creșterea veniturilor bugetare pentru atingerea țintei de deficit bugetar. Din motive care nu fac obiectul acestui material, colectarea veniturilor fiscale si nefiscale se afla sub prognoze, astfel ca măsura este menită sa compenseze partea de venituri necolectata.

O creștere a impozitului pe profit si, mai ales a celui pe venit ar aduce un plus de aproximativ 6-7 mrd. lei la buget, in timp ce reducerea TVA ar duce la un minus de aproximativ 4 mrd. lei. Așadar pe buget efectele ar fi de creștere a veniturilor. Din păcate colectarea sub prognoze si creșterea veniturilor prin mărirea ratei de impozitare arată ineficiența excuției bugetare, precum si necompetivitatea investițiilor publice, atâtea câte sunt. Deși, teoretic, o scădere de TVA ar duce la stimularea consumului, acest lucru nu poate avea loc in modelul analizat deoarece: (i) scăderea este prea mica, insuficientă pentru a garanta un sentiment de încredere al consumatorului in veniturile sale; (ii) chiar si cand scăderea a fost consistenta, precum in cazul pâinii, marja comerciantilor a acoperit 75% din reducerea TVA, astfel ca efectul pe consumator a fost inexistent (de altfel, in timp, marja va acoperi pana la 100% din reducere, pe fondul evaziunii fiscale la brutăriile de cartier); acest lucru era previzibil si am scris despre asta la acel moment; (iii) creșterea impozitului pe venit va afecta negativ venitul net real disponibil al consumatorului, deci acesta va fi constrâns la reducerea cheltuielilor si nu la expansiunea lor. Așadar măsura va avea același efecte pe consumator precum consolidarea fiscală prin reducerea pensiilor si sal