Grancea Rakoczy este călăul cu nume de principe care și-a trecut în „palmares“ aplicarea pedepsei cu moartea pentru capii Răscoalei de la 1784-1785, prin zdrobirea oaselor cu roata. Informații prețioase despre sângerosul ritual sunt furnizate tocmai de scrisoarea prin care crudul personaj își cerea în urmă cu 228 de ani răsplata pentru truda sa.
Călăul apare permanent în actele oficiale ale orașului Alba Iulia. În conscripţia din 1673, pe Uliţa Ţiganilor din oraşul vechi, între cele 29 de proprietăţi, locuia şi călăul. La 1784, în timpul răscoalei iobagilor români conduse de Horea, Cloșca și Crișan, responsabil de această ocupație sângeroasă era Grancea Rakoczy. Este omul însărcinat de autoritățile vremii să pună în practică una dintre cele mai drastice pedepse, frângerea trupului cu roata.
Sentința de condamnare la frângerea cu roata
Horea şi Cloşca au fost prinşi prin trădare la sfârşitul anului 1784. Ulterior, au fost încarceraţi, în celule separate, la porţile a III-a şi a IV-a ale Cetăţii din Alba Iulia. Crişan, al treilea conducător al Răscoalei, a fost întemniţat în vechiul corp de gardă al Cetății, o clădire azi dispărută, până în 13 februarie 1785, când şi-a pus capăt zilelor. Ancheta comisiei imperiale de la Alba Iulia a durat aproape o lună, până la 24 februarie 1785. Ca să se poată îndeplini ordinul împăratului de la Viena, a fost adăugat sentinţei articolul ce prevedea pedeapsa cu moartea prin zdrobirea oaselor condamnatului cu roata pentru fapte de tâlhărie şi omoruri la drumul mare, cu scopul de a da un exemplu.
În sentința pronunțată la 26 februarie 1785, publicată de publicată de Claudia Băluță, se spune: „În procesul criminal intentat contra lui Horea, numit altminterea şi Ursu Nicola, din comuna Râu Mare, din Marele Principat al Transilvaniei, în etate de vreo 54 de ani, de religie neunită, căsătorit şi supus cameral, apoi