Petre Don este unul dintre poeţii arădeni cunoscuţi publicului. Toată lumea este la curent cu ce a publicat, însă puţin ştiu ce a iubit Petre Don de-a lungul vieţii. Când am întrebat acest lucru scriitorul a mărtu­risit: „Am avut mai multe iubiri în viaţa mea. Toate au fost copleşitoare, profunde şi devastatoare”. Apoi a început să ne vorbească despre ele. „Prima mea dragoste de care-mi amintesc a fost o râmă. Nu ştiu din ce motiv m-am îndrăgostit lulea de ea. Îmi plăcea că se mişca încet, iar eu o puteam supraveghea, o puteam lua în palme şi o trăgeam de capete, întinzând-o ca pe o gumă de praştie. Pe atunci eram un cetăţean, în vârstă de vreo cinci ani şi nu-mi prea făceam probleme de conştiinţă, nici de morală. Am iubit-o aşa de mult pe râmă încât m-am căsătorit cu ea. Martor mi-a fost fratele meu pe care l-am bătut bine ca să-l lămuresc. Căsătoria n-a durat prea mult întrucât, copleşit de dragos­tea ce i-o purtam am mâncat-o, mai pre­cis am înghiţit-o. Pe râmă! Soacră-sa, adică mama mea, văzând măcelul şi impulsurile mele animalice m-a bă­tut sistematic la bucă şi m-a făcut să-i regurgitez nora, adică râma. Nu mai ţin minte restul…”, spune cu nostalgie Petre Don. Acesta ne-a povestit şi despre alte iubiri pe care le-a avut, de această dată mai realiste. „O altă dragoste a mea a avut loc pe vremea când a început să-mi crească părul pe la subsuori. Cred că aveam vreo paişpe ani. Lucram în vacanţa de vară la Pepiniera Dorobanţi, o comună numai de maghiari. Dragostea mea era o unguroaică frumoasă, cam de vârsta mea. Totul s-a sfârşit înainte de a începe. Căci în loc să-i mărturisesc unguraşei c-o iubesc, spu­nân­du-i «Szeretlek!» i-am spus „gyűrű a harangok“ ceea ce în ungureşte înseam­nă «Trag clopotele». Apoi, în liceu m-am îndrăgostit (era să zic «nebuneşte» dar cum toată lumea foloseşte epitetul, nu divulg cum m-am îndrăgostit) pe mai multă vreme de mama cop